Artistul este un reprezentant proeminent al Școlii de pictură din Baia Mare, care s-a remarcat și în postura de pedagog. A avut parte de o copilărie dificilă: tatăl său l-a neglijat, iar mama vitregă i-a îngreunat și mai mult situația.
Din cauza diferitelor afecțiuni își pierde aproape în totalitate auzul, și rămâne șchiop în urma paraliziei infantile. Toate acestea îi vor marca personalitatea: devine o fire introvertită, suspicioasă, retrasă.
Studiile artistice demarează la Școala de Desen Tehnic din Budapesta, după care a urmat cursurile Școlii de Artă Decorativă. Înainte de examenul de absolvire se va înscrie la Academia Regală din München, unde va studia cu mai mulți profesori renumiți. Petrece o perioadă și la școala particulară patronată de Hollósy Simon. Se va muta la 26 de ani la Baia Mare, îndemnat de Czóbel Béla și tot la influența acestuia, respectiv cea a lui Perlrott Csaba Vilmos a început seria de călătorii de studii pariziene. La ediția de iarnă din 1906–1907 a Salonului Independenților i se expune deja o lucrare.
Experiența din capitala franceză îl va ajuta să conștientizeze diferența considerabilă dintre artiștii vest-europeni și cei băimăreni, la Paris îi va cunoaște pe postimpresioniști, va intra în contact cu fauvismul, cu grupul Nabis.
În 1910 se însoară cu pictorița berlineză Käthe Beckhaus, va petrece o perioadă mai lungă, inclusiv cea a primului război mondial în Germania. .
În 1918 revine la Baia Mare, și va părăsi orașul doar pe perioade scurte. Noile condiții create după primul război mondial au impus și redefinirea rolului și statutului școlii băimărene de pictură: Ziffer va fi admis în Sindicatul Artiștilor Plastici din București, după mai multe încercări eșuate, abia la intervenția lui Emil Isac.
Își începe activitatea pedagogică de la mijlocul anilor 1920. Va părăsi Societatea Pictorilor Băimăreni după o controversă cu Mikola András, urmând să-și asume pregătirea celor care au fost excluși din Societate din motive politice. De regulă stilul său pedagogic e comparat cu cel al lui Hollósy: avea o forță sugestivă, accentua importanța desenului și puterea expresivă a culorilor. În perioada interbelică a participat la reorganizarea vieții artistice ardelene, a avut o expoziție pe simezele Breslei Barabás Miklós. Stilul său poate fi caracterizat prin compoziții bine structurate și stabile, folosirea unei cromatici puternice, crude.
2minut