Weiss Ferdinánd

Portret 13. februarie 1932, Timișoara – 13. ianuarie 2002, Cluj-Napoca
pianist, profesor universitar

Este descendentul unei familii înstărite; muzica reprezenta încă din copilărie un element central, evolua în ritm alert datorită profesorilor săi devotați, chiar dacă tatăl, proprietar de herghelie și restaurant nu vedea cu ochi buni opțiunea fiului. A absolvit studiile medii la Liceul Israelit din Timișoara, unde i-a avut printre alții profesor de muzică pe Max Eisikovits și pe Philipp Ella ca profesoară de pian. A absolvit clasa de pian al profesorului Halmos György la Conservatorul  Gheorghe Dima din Cluj, avându-i ca profesori pe Max Eisikovits, compozitorul Sigismund Toduţă,  dirijorul Antonin Ciolan.

După obținerea diplomei a devenit profesor cu ora la Conservatorul clujean, unde a predat muzică de cameră și citire de partitură aproape patru decenii. Pe lângă cariera de pedagog a devenit recunoscut în primul rând în postura de acompaniator: în această calitate a susținut peste 1500 de recitaluri în țară și pe scenele internaționale (Europa, Statele Unite, Japonia). A evoluat cu soliști de renume ca violoniștii Ágoston András, Mihaela Martin, Ruha István, Ion Voicu, respectiv cântăreții Alexandru Agache, Liliana Bizineche, Ion Buzea, Elena Cernei, Ileana Cotrubaş, Dan Iordăchescu, Marta Kessler, Ionel Pantea, Emilia Petrescu, Tözsér-Váradi Júlia. A acompaniat preponderent lucrări baroce și romantice.

Numeroase cronici muzicale menționează siguranța, distincția sa, figura muzicianului conștient de faptul că în muzica de cameră se impune un parteneriat solist-acompaniament bazat pe egalitatea rolulilor, un artist care simte și înțelege muzica,

interpretarea sa inteligentă și delicată. Criticii îi remarcau gustul rafinat și modestia uneori exagerată.

Înregistrările radiourilor bucureștene și clujene, cele ale concertelor din fosta Uniune Sovietică, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Polonia, RDG și RFG, Austria, Marea Britanie, Italia, Spania, Japonia, Statele Unite și Mexic, respectiv discurile înregistrate la Electrecord și înregistrările aflate în arhiva Academiei de Muzică Gheorghe Dima sunt mărturii ale talentului său. Calitatea evoluțiilor sale e confirmată prin participarea la concursul internațional Viotti din 1957, organizat în orașul italian Vercelli, Ordinul Meritul Cultural în anul 1970, Premiul A.T.M. pentru Măiestrie Artistică în anul 1987, și nu în ultimul rând Premiul Criticii Muzicale Mihail Jora O viață dedicată muzicii, oferit  în anul 1995.

2minut