Și-a dedicat aproape toată viața sportului, mai exact hocheiului pe gheață. Deși sportul cu patinele a apărut deja în secolul 19. în orașul său natal, acesta se reducea la patinajul de viteză și cel artistic. Datorită condițiilor climaterice, Miercurea Ciuc a devenit un centru al acestui sport. Potrivit legendei, hocheiul din Ciuc își are începuturile în luna noiembrie al anului 1928, când la cinematograful Vigadó din oraș, înaintea unui film artistic, a rulat un documentar despre meciurile de hochei dintre puternicele naționale ale Austriei și Canadei. Imaginile și-au făcut efectul: tânărul Vákár Lajos ar fi exclamat „Și noi putem face așa ceva!”
Familia Vákár era proprietarul librăriei și papetăriei din orășel, astfel că primele crose din lemn de salcie și primul puc vor apărea în vitrina magazinului.
Peste puțin timp vor reuși să comande din Viena echipament profesional și demarează antrenamentele cu sprijinul lui Balogh János, respectiv Dóczy András.
Vákár Lajos a fost unul dintre cei mai buni componenți ai echipei în primul meci oficial al hocheiului ciucan, partidă organizată în data de 6. ianuarie 1929, la Sinaia împotriva echipei bucureștene Tenis Club Român.
Începând din 1933 clubul din Miercurea Ciuc participă la campionatul României. Din echipă se va evidenția în scurt timp Vákár Lajos, care ajunge deja în 1934 să evolueze în selecționata României, participantă la campionatul mondial din 1934. Un an mai târziu va semna un contract împreună cu Bíró László, celălalt om de bază din echipă, cu Telefon Club din capitală. În această perioadă – până la revenirea sa în Miercurea Ciuc din 1938, a câștigat de trei ori consecutiv titlul de campion național. Concomitent cu evoluția de la echipa de club, Vákár va performa și cu naționala, participând la campionatul mondial din 1935 și la alte două turnee internaționale majore. După revenirea la Miercurea Ciuc condițiile de aici nu au permis continuarea unei evoluții de succes, în oraș neexistând la acea vreme un patinoar artificial bine dotat.
După această perioadă nefastă și plină cu greutăți, în 1941 va câștiga, împreună cu echipa, campionatul Ungariei, etapa pe provincii. În 1944 îl regăsim înrolat în armata ungară și efectuându-și stagiul în zona Ghimeșului. După reorganizarea din perioada postbelică rămâne personalitatea care a definit hocheiul ciucan. Clubul Sportiv va fi preluat de Intreprinderea de Prelucrare a Lemnului, prin urmare și clubul va evolua sub denumirea de IPEIL; în 1949 și în 1952 echipa devine campioană națională. Vákár Lajos se va retrage din sportul competițional în 1954, dar rămâne antrenor și consilier al clubului aproape până la dispariția sa.
Tradiția va fi continuată de fiul și de nepotul său, căci, potrivit propriei mărturii: „la noi hocheiul înseamnă perioada dintre Vákár până la Vákár…”.
Patinoarul din Miercurea Ciuc îi poartă numele din 1999, iar în 2004 a fost dezvelit un basorelief cu portretul său în holul patinoarului.
2minut