Tatăl, originar din Kecskemét, se va muta în Transilvania la începutul anilor 1900, unde a deținut funcția de inginer șef al uzinelor electrice de la Zlatna. După școli frecventate la Câmpeni (1924–1927) și Alba Iulia (1927–1930) își începe studiile superioare la facultatea de medicină a universității clujene, în 1931 se va transfera la facultatea de drept, între timp lucrează ca sezonier pentru a-și susține studiile. În 1936 obține diploma de doctorat în drept. În 1938 a absolvit examenele finale la doctoratul de științe politice, dar nu va obține titlul pentru că între timp universitatea se va muta la Sibiu în urma semnării celui de al doilea tratat de la Viena.
E judecător de plasă, apoi procuror de stat, urmând să-și asigure prestigiu și recunoaștere ca avocat. E o fire caritativă, a reprezentat pro bono interesele juridice ale Asociației pentru Spijinirea Nevăzătorilor.
În 1941 se va însura cu Zachariás Leona (1913–1995), bibliograf la Biblioteca Universitară Centrală din Cluj. În 1944 își începe activitatea la Tribunalul Popular din Cluj. În această perioadă începe procesul cazurilor de la Ip și Trăznea, unde Váczy îi va reprezenta pe inculpați. S-a dovedit un avocat eminent din toate punctele de vedere, care a încercat să pregătească apărarea, ținând cont de criterii profesionale și nu de cele politice. Pentru rolul asumat în acest caz a fost exlus din barou, o perioadă a lucrat ca muncitor, apoi, datorită cunoștințelor de limbi și erudiției sale vaste și-a însușit o nouă profesie: a devenit botanist și specialist în taxonomie.
Din 1948 devine colaboratorul lui Nyárády Erazmus Gyula la stația de cercetare clujeană a Academiei Române. El îl va iniția pe Váczy în știința taxonomiei: de-a lungul anilor acesta a deslușit tainele specialității, încât a fost considerat o somitate internațională în domeniu: scrierile sale au fost publicate și de revista Taxon din Utrecht.
A fost timp de mai mulți ani colaboratorul și redactorul publicației academice Flora României; mai întâi ca grafician – desenator, din 1952 ca cercetător, iar din 1958 în postura de redactor și documentarist. A ieșit la pensie în anul 1976 ca bibliograf șef, deși a prestat o activitate științifică mult mai complexă decât statutul cu care s-a retras. Pe lângă cunoștințele de botanică și-a putut valorifica și aptitudnile de limbă latină în decursul lucrărilor la Flora R.P.R. – R.S.R.
Activitatea sa botanică poate fi disjunsă în trei categorii: floristică-taxonomie, taxonomie și istoria botanicii.
Pe lângî contribuția la Flora obține recunoaștere și prin dicționarul poliglot (în șapte limbi); „de export” ale României anilor ’80.
A fost membru al Asociației Botaniștilor don România, al Comitetului de Protecție al Mediului din cadrul Acdemiei Române, singurul membru reprezentant al International Association for Plant Taxonomy din Utrecht.
E înmormântat în cimitirul Házsongárd.
Flora R.P.R. (R.S.R.) (coautor și redactor ) vol.1–13. , Bukarest, 1952–1976.
C. Plinius: A természet históriája. Válogatott részek az I-VI. könyvekből, csillagászati és földrajzi ismeretek az ókorban. Vál., ford., bev., jegyz. Kriterion, Bukarest, 1973.
Cod internaţional de nomenclatură botanică. Traducere și introducere. Bukarest, 1974.
Dicţionar botanic poliglot. Bukarest, 1980.
RoMIL
Pázmány Dénes: Tudomáyos arcképcsarnok – Váczy Kálmán. Művelődés, 1985. 2. sz.
Benkő Levente: „Nekem részem semmiféle gyilkosságban nincs”. Adalékok az ippi és ördögkúti események utóéletéhez. Művelődés, 2012. 9. sz.
Benkő Levente: A lehetetlen védelem. Művelődés, 2013. 7. sz.
Foto: www.muvelodes.ro
3minut