După absolvirea studiilor medii la Colegiul Reformat din Cluj, în 1947 se va înscrie la Facultatea de Geografie–Geologie din cadrul Universității Bolyai, unde obține diploma în 1951, an în care devine preparator la Facultate. După efectuarea unei perioade de patru ani de aspirantură la universitatea din Leningrad (Petrograd) își susține teza de doctorat în 1954.
Revenit în țară devine șeful departamentului de hidrologie din cadrul Direcției Generale de Hidrogeologie, respectiv asistent, apoi lector la Universitatea București. După cinci ani de activitate în București se întoarce la Cluj în 1959, unde își continuă cariera de profesor la Universitatea Babeș–Bolyai.
Începând cu anii ’50 publică regulat în diferite reviste de specialitate, între 1960–1968 a fost membru în comitetul redacțional al revistei Natura – seria de geografie.
Și-a asumat redactarea diferitelor publicații de popularizare (de exemplu Geológiai kislexikon [Mic lexicon de geologie], apărut în colecția Manualele Kriterion). A îndeplinit mai multe poziții și funcții importante: a fost vicepreședintele Societății Române de Geografie; în 1967 este ales membru corespondent al Societății Maghiare de Hidrologie, din 1976 devine membru în comitetul de programe de hidrologie din cadrul Uniunii Internaționale de Geografie (ulterior vicepreședintele comitetului); este și membru al Comitetului mondial al Profesorilor.
Hidrologia constituia principalul domeniu de cercetare, geoecologia, hidrogeografia, gospodărirea apelor l-au preocupat în egală măsură; a elaborat ideile de bază ale alimentației cu apă pentru mai multe zone transilvane (de exemplu Câmpia Transilvaniei). Sunt importante hărțile bazinului Dunării reprezentând cursurile și evoluția medie a precipitațiilor pe intervale multianuale, respectiv constatările referitoare la istoricul formării Deltei Dunării și la unitățile componente ale arealului. Majoritatea lucrărilor, articolelor sale a apărut în limba română, în revistele și publicațiile Probleme deGeografie, Meteorologia şi Hidrologia, Comunicări de Geologie şi Geografie; studiile în limba maghiară au fost publicate în Hidrológiai Közlöny, Földtani Közlöny, Földrajzi Értesítő etc.
S-a retras în 1993, dar și-a continuat activitatea științifică în postura de profesor universitar consultant.
Monografia geografică a României (colaborator). București, 1960.
Folyók, tavak, tengerek [Râuri, lacuri, mări]. București, 1962.
Korunk nagy gondja: a vízellátás [Marea problemă a epocii noastre: alimentarea cu apă]. Korunk, 1964. 12. sz.
Legile principale ale formării bilanţului şi regimului hidrologic în bazinul Dunării. București, 1965.
Geografia apelor României. București, 1972.
Módszer a geokomplexum vízháztartási rendszerállapotának meghatározására [Metodă pentru definierea stadiului sistemic al alimentării cu apă în cadrul complexelor geografice]. Földrajzi Értesítő, 1979. 1-2. füz.
Az Erdélyi Medence vízellátásának lehetséges jövője. A kárpáti vízkészlet és a vizek tározása [Viitorul posibil al alimentației de apă în Bazinul Transilvan. Resurse de apă din Carpați și acumularea acestora]. Hidrológiai Közlöny, 2001.
RoMIL
Pándi Gábor: Dr. Újvári József 75 éves. Szabadság, 2003.
3minut