Savantul istoriei limbii literare maghiare și-a început studiile medii la Târgu Mureș, continuând la Odorheiu Secuiesc. După obținerea diplomei de bacalaureat în 1948 se înscrie la secția de engleză–germană a Universității Bolyai; între timp structura educațională s-a modificat, și Szabó Zoltán va absolvi cu o diplomă de limbă și literatură maghiară în 1952. Cariera universitară și-o începe încă din anul IV. de studenție, când devine preparator la catedra de lingvistică, din 1953 e asistent, în 1957 va fi numit lector, apoi conferențiar, iar din 1971 până la pensionare activează ca profesor universitar. Deține funcția de redactor șef a publicației de profil Nyelv- és Irodalomtudományi Közlemények, editată de Academia Română. A predat ca profesor invitat la universitățile din București, Miskolc, Pécs, a fost colaborator extern permanent al Catedrei de Lingvistică Aplicată din cadrul Universității Eötvös Loránd de la Budapesta.
La începutul carierei, pe la mijlocul anilor ᾽50, a ținut cursuri de dialectologie și de istoria limbii. Este perioada în care se implică în programul de cercetare dialectologică inițiat de catedră, efortul s-a concretizat în lucrarea de doctorat care a abordat dialectul din Valea Târnavelor. Confluențele lingvistice româno–maghiare vor constitui o temă de cercetare în anii ᾽60. Interesul său se va orienta treptat spre stilistică, istoria stilului și analiza stilistică.
Studiile scrise în anii ᾽70 se axează deja pe punctele de convergență ale stilisticii și a lingvisticii textuale, abordând chestiunea prin analize extrem de obiective, alteori prin disecarea fundamentelor de teorie a limbii.
Cartea sa intitulată Kis magyar stílustörténet [Scurtă istorie a stilistici maghiare](1970), apărută în mai multe ediții, propune o trecere în revistă a diferitelor curente stilistice, acordând un spațiu mai larg stilului secesionist, care îl preocupa în mod special. A urmat îndeaproape tendințele internaționale în cercetările lingvistice, fiind promotorul noii discipline de lingvistică aplicată. În privința istoriei stilului a recurs la o abordare strictă, riguroasă, potrivit căreia stilul este conceput ca o formă expresivă a limbajului, focusată pe istoria stilurilor în literatura beletristică. Considera ca fiind prioritară elaborarea stilisticii prin metodele lingvisticii textuale, care se concentra asupra celei mai mari unități lingvistice, și anume asupra textului, punând astfel bazele unei științe interdisciplinare, în care textualitatea devine punctul de pornire al cercetării.
Era membru al mai multor societăți științifice, distins cu Premiul Memorial Lotz.
Ducea o viață liniștită și modestă, atât în sfera particulară cât și ca om de știință. Era concis și elegant în exprimare, reticent la folosirea cuvintelor mari și a formulărilor pompoase. A predat ca profesor asociat la diferitele universități chiar și după pensionare. Și-a donat biblioteca personală Catedrei de Lingvistică Maghiară și Generală din cadrul Facultății de Litere de la Universitatea Babeș–Bolyai. A fost înmormântat la cimitirul clujean de pe strada Crișan.
A háromszéki o-zás történetéből [Fragmente din istoria dialectului din Trei Scaune, a folosirii vocalei ᾽o᾽]. Cluj, 1960.
Petőfi és Arany népi realizmusának főbb stílusjegyeiről [Despre principalele elemente de stil ale realismului popular la Petőfi și Arany]. Cluj, 1964.
A kalotaszegi nyelvjárás igeképző-rendszere [Sistemul derivării verbelor în dialectul din Țara Călatei]. Akadémiai, Budapest, 1965.
A magyar igei aspektus kérdéséhez [Contribuții la problematica aspectului verbului maghiar]. Cluj, 1966.
Megjegyzések Csokonai stílusáról [Mențiuni despre stilul lui Csokonai]. Cluj, 1966.
Megjegyzések József Attila stílusáról [Mențiuni despre stilul lui József Attila]. Cluj, 1966.
Kis magyar stilisztika [Scurtă stilistică maghiară]. Coautor. Irodalmi Kiadó, Bukarest, 1968.
Kis magyar stílustörténet [Scurtă istorie a stilisticii maghiare]. Kriterion, Bukarest, 1970.
Péntek János – Szabó Zoltán – Teiszler Pál: A nyelv világa. Nyelvről, nyelvtudományról mindenkinek [Lumea limbii. Despre limbă, lingvistică pe înțelesul tuturor]. Dacia, Kolozsvár, 1972.
A mai stilisztika nyelvelméleti alapjai [Bazele lingvistico-teoretice ale stilisticii maghiare contemporane]. Dacia, Kolozsvár, 1977.
Kis magyar stílustörténet [Scurtă stilistică maghiară]. Budapest, Tankönyvkiadó, 1982.
Szövegnyelvészet és stilisztika [Lingvistica textului și stilistică]. Tankönyvkiadó, Budapest, 1988.
A magyar szépírói stílus történetének fő irányai [Direcțiile principale a istoriei stilului beletristic maghiar]. Corvina, Bp., 1998.
4minut