Originea familiei, la care face trimitere şi particular nobiliară „de Valea Crişului şi Căpeni” şi-a dobândit titlul nobiliar în epoca modernă timpurie. Tatăl, care era deosebit de mândru de tradiţiile familiei, e învăţător mai întâi la Sic, apoi, din 1881 la Nimigea, mai târziu la Şieu. Familia se va stabili în final la Bistriţa, unde Sebestyén József îşi va termina studiile gimnaziale, însuşind totodată limba germană. Talentul său de desen şi pictură s-a afirmat timpuriu, iar familia i-a sprijinit ambiţiile în acest sens: în 1902 a absolvit Școala Națională de Desen de la Budapesta, se întoarce la Bistriţa unde îşi asigură existenţa desenând şi fiind profesor de scrimă.
Își folosește numele nobiliar începând din 1903, după ce se va muta la Cluj şi devine coredactor al publicaţiei Genealógiai Füzetek. În această calitate, ca împătimit al heraldicii, va lega o prietenie de o viaţă cu Kelemen Lajos. În 1907 efectuează un turneu de studiu în Europa de Vest, perfecţionându-şi cunoştinţele heraldice la Viena, München, Strassburg şi Paris.
Întors din periplu, va prezenta în 1908 o expoziţie de pictură cuprinzând peisaje şi monumente arhitecturale. Îşi continuă studiile de heraldică şi va picta până la izbucnirea primului război mondial. În 1914 se însoară, în 1915 se stabileşte la Budapesta unde e angajat la Arhiva Naţională Maghiară în calitate de pictor heraldic. I s-a încredinţat proiectarea aşa numitei steme imperiale maghiare mijlocii, apoi va colabora în 1916 la proiectarea decorurilor pentru ceremonia de încoronare a regelui Carol al IV-lea. Participă la război şi va fi prizonierul armatei române în calitate maior al Diviziei Secuiești, fiind internat la Brașov.
După eliberare – din cauza originii nobiliare – i se fixează domiciliul forțat la Căpeni, sat în care nu a fost niciodată până atunci. Va rămâne aici o perioadă îndelungată între 1919–1941, îndeletnicindu-se mai ales cu agricultura pe domeniul celei de a patra soții. În vara lui 1921 – la solicitarea regelui Ferdinand I., transmisă prin intermediari – va proiecta și definitiva stema României, și tot el va fi cel care va proiecta modelele pentru monedele de 1, 2 respectiv 5 lei. Ca recunoaștere pentru munca sa e distins cu meritul Ordinul „Coroana României”. În 1927 Lukinich Imre îl însărcinează prin intermediul lui Kelemen Lajos cu ilustrarea monografiei Bethlen: în acest sens va cutreiera întreaga Transilvanie și va desena mai multe castele. Aceste lucrări se vor dovedi de o importanță documentară deosebită, fiindcă mai multe clădiri erodate și distruse ulterior pot fi reconstituite doar pe baza desenelor lui Sebestyén.
În 1927 devine colaboratorul Muzeului Național Secuiesc, participă la catalogarea și evaluarea unor monumente și edificii vechi; s-a ținut seama de consilierea sa de specialitate de cele mai multe ori, astfel în cazul castelelor din Delnița, Plăieștii de Jos, Ghelnița și castelul Daniel din Vârghiș.
Fructificându-și cunoștințele de limbă germană va superviza săpăturile arheologice brașovene, efectuate în jurul Bisericii Negre, precum și lucrările de restaurare ale lăcașului de cult. Pe lângă aceste activități va continua să proiecteze steme, simboluri heraldice, antete, plăci memoriale, steaguri. În 1940 se întoarce la Cluj, aici primește știrea semnării celui de al doilea Tratat de la Viena; în perioada 1941–1944 va fi asaltat de însărcinări, dar nici recunoașterea profesională nu se lasă așteptată. A proiectat, printre altele, modelul ștampilei Bibliotecii Universitare, Asociației Muzeul Transilvan, a proiectat și parțial a confecționat decorurile ceremoniilor de reînhumare festivă a domnitorilor Apafi Mihály I. și Apafi Mihály II. Imediat după încheierea celui de al doilea război mondial își va pierde familia. Își continuă activitatea la Asociația Muzeul Transilvan, participând la lucrările de restaurare ale bisericii piariștilor din Cluj, a celei unitariene din Suatu, respectiv a bisericilor reformate din Chesău și Sic.
În anii ’50 posibilitățile sale s-au restrâns drastic, Sebestyén se va confrunta cu reale greutăți existențiale; cu toate acestea se va implica în lucrările de restaurare ale bisericii Sf. Mihail din Cluj, el este cel care va proiecta cheia de boltă a arcadelor. A sprijinit până la sfârșitul vieții eforturile bisericilor catolice și reformate, depuse în domeniul protecției monumentelor. Mormântul său se află în cimitirul Házsongárd (Central) din Cluj.
3minut