Încă de la vârsta de patru ani e iniţiat în arta vioarei, Orosz Rózsika fiindu-i primul profesor. După cel de al doilea război mondial ajunge la Cluj cu sprijinul preoţilor piarişti din Carei; la conservator devine discipolul lui Balogh Ferenc, Zsurka Péter, Kouba Paula, după care dirijorul Antonin Ciolan va fi cel care îi şlefuieşte stilul.
În perioada 1949–1957 este concertmaistru la Opera Maghiară din Cluj, în anii 1957–1958 e prim violonist la filarmonica clujeană. În intervalul 1963–2003 devine profesor la Academia de Muzică Gheorghe Dima, timp în care ţine o serie de cursuri de măiestrie în ţară sau în străinătate. Este membru fondator al cvartetului de coarde Napoca.
Laureat de tânăr la concursurile europene de prim rang: Festivalul Mondial al Tineretului (Bucureşti, 1953); Concursul George Enescu (premiul I., București, 1958); Concursul internaţional Ceaikovski (premiul III., Moscova, 1959); Concursul Internaţional Jacques Thibaud (premiul II., Paris, 1959).
Virtuozul Ruha István evolua cu aceeaşi patimă în sălile de concert, biserici sau în anturajul strâmt al prietenilor. Fiind o fire directă, era deosebit de popular atât în lumea artistică, cât şi în cercul restrâns al prietenilor.
Potrivit contemporanilor, vioara îi era un tovarăş de nedespărţit: pe tren, în cantine studenţeşti. În prima parte a carierei trăia în condiţii extrem de modeste, amintindu-şi astfel de perioada respectivă: „Eram atât de sărac, încât nu-mi puteam permite să-mi cumpăr o pereche de pantaloni lungi. Dirijorul Rónai m-a dus într-un magazin de haine şi m-a îmbrăcat din cap până-n picioare.”
Mai târziu – şi datorită „dezghețului” survenit – a concertat tot mai frecvent în străinătate, iar datorită recunoaşterii sale primea din ce în ce mai multe invitaţii.
Pe lângă talent, artistul deţinea şi aptitudini psihologice menite să-i faciliteze, în bună parte, succesul: sensibilitate muzicală, capacitatea de concentrare, memorie ieşită din comun, creativitate muzicală, spontaneitate. Atât prezenţa scenică, cât şi cariera pedagogică i-au fost marcate de structura sa de „fenomen”, prin care interpretarea sa şi tehnica muzicală puteau fi retrăite într-o manieră intensă. Filmul-portret Ruha Pista – a kolozsvári világpolgár [Ruha Pista – cosmopolitul clujean] ne oferă o imagine despre arta, crezul său şi impresiile sale concertistice.
Drept recunoaştere a activităţii artistice a primit în 1964 titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române, în 1968 Ordinul de Merit pentru Cultură, devine cetăţean de onoare al Clujului în 1994, iar în 1997 cel al Careiului. În 2001 este distins cu Diploma de Excelență de către statul maghiar.
2minut