Născut într-o mică localitate bihoreană, talentul i se va remarca timpuriu. La Institutul Maghiar de Artă din Cluj i-a avut ca profesori pe Eisikovits Mihály şi Halmos György. Îşi desăvârşeşte pregătirea la Conservatorul Piotr Ilici Ceaikovski din Moscova, absolvit în 1954. Pe parcursul carierei se va perinda pe la universităţile din München, Darmstadt şi Berlin, ca bursier de studii şi de creaţie.
După terminarea studiilor de la Moscova se va stabili la Bucureşti, unde devine asistent la Conservator, din 1958 lector, între 1974 şi 2001 docent. A predat compoziţie şi teoria muzicii.
A publicat lucrări teoretice, s-a preocupat de analiza operelor celor doi compozitori preferaţi: George Enescu şi Bartók Béla.
A cercetat legăturile dintre muzica lui Bartók şi muzica populară, a fost preocupat de autorii influenţaţi de Enescu, de muzica populară românească, de lucrările compozitorilor austrieci Webern és Schubert. Este autorul a aproximativ 120 de studii de teorie a muzicii. Începând din a doua jumătate a anilor ’50 compune muzică de scenă pentru spectacole teatrale şi spectacole de teatru de păpuşi, din 1959 se axează pe muzica de film, prima sa lucrare de acest gen se leagă de Avalanşa, peliculă semnată de Gheorghe Turcu.
Primul succes componistic de seamă e repurtat de muzica filmului Comoara din Vadul Vechi (regia Victor Iliu, 1964), iar în următoarele trei decenii a compus muzică pentru producţii ca Mihai Viteazul (regia Sergiu Nicolaescu, 1970), Moartea lui Ipu (regia Sergiu Nicolaescu, 1971), Vlad Ţepeş (regizat de Doru Năstase, 1978). Efortul creativ i-a fost recunoscut şi în străinătate: a beneficiat în mod repetat de burse în Germania, printre care şi o perioadă de doi ani de şedere în Berlinul de Vest prin bursa DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst), a obţinut mai multe premii internaţionale, printre altele a fost distins la Festivalul Internaţional de la Moscova în 1972. În anul 1993 primeşte premiul pentru întreaga carieră din partea Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
Lucrările sale având referinţe maghiare sunt: Kantáta régi csángó szövegekre [Cantata pe două texte ceangăieşti vechi] – 1957; A toledói ablaküvegező [Geamgiul din Toledo] – parodie de operă, libretul fiind semnat de Bajor Andor, 1959. A compus două muzici de scenă pentru Teatrul Maghiar de Stat din Cluj: Madách Imre: Tragedia omului (1965) şi Euripide–Sartre: Troienele (1966).
Întreaga-i viaţă era saturată de muzică: a compus, a scris despre muzică şi a predat muzică până la ultima suflare. A fost inspirat de activitatea lui George Enescu şi Bartók Béla, iar dintre contemporanii săi de O. Messiaen, P. Boulez, G. Ligeti, K. Stockhausen. Arta lui Brâncuşi a reprezentat deasemenea un important izvor de inspiraţie: a compus un ciclu din cinci piese în cinstea marelui sculptor.
2minut