Este considerat una din figurile cele mai proeminente ale picturii, sculpturii și graficii avantgarde ardelene. Tatăl său, Mátis János, ucenic de croitor din Hătuica (județul Covasna), mama Schneider Josefin. După moartea prematură a tatălui mama sa se va recăsători. Noul soț Friedrich Teutsch devine un tată adoptiv deosebit de atent și grijuliu, în cinstea sa a preluat și numele de Teutsch. Astfel tânărul Mattis va crește în atracția a două culturi. Și-a început cursurile primare în limba maghiară, apoi a continuat în germană la renumitul liceu brașovean Honterus. A fost și elevul Școlii Profesionale de Prelucrare a Lemnului și a Pietrei, în 1901 este deja studentul Școlii Naționale Maghiare Regale de Artă Decorativă. Între 1903 și 1905 îl regăsim ca student la Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase, după care intreprinde o călătorie de studiu la Paris. Informațiile din această perioadă sunt lacunare, dar analizând lucrările sale putem remarca distanțarea artistului de secesionism, Mattis Teutsch orientându-se către expresionism. Arta sa e influențată de grupul Die Brücke și de cercul creatorilor care gravitau în jurul Der Blaue Reiter. În 1907 va expune o statuie la Salonul de Toamnă de la Budapesta.
Reîntors în orașul natal va deveni profesor în fosta sa școală, profilată pe industria lemnului. În 1909 se va însura cu Borsos Gizella, o iubire veche a artistului.
În 1910 participă la expoziția artiștilor brașoveni. Se bucură de o critică pozitivă, revista locală Die Karpaten îi va publica fotografia a două portrete expuse. Este perioada în care va lega prietenii solide și profesionale cu mai mulți artiști sași și maghiari din Transilvania, cum ar fi Friedrich Miess, Hans Eder, Fritz Kimm, Kollár Gusztáv și Tutschek Gyula.
Istoricul de artă Murádin Jenő ne oferă un sumum nimerit al carierei artistice: „Mattis Teutsch a ajuns la un nivel al sublimării artistice, al abstracției, la care n-a răzbit nimeni până la el în regiunea Bazinului Carpatic…
Cele mai bune serii ale lucrărilor sale sunt contemporane, comparabile în mod îndreptățit cu cele mai moderne năzuințe vest-europene, rusești, cehești ale epocii.”
Kassák Lajos are cuvinte de laudă și vorbe entuziaste despre artistul stabilit între timp la Budapesta. Expoziția revistei Ma înființată de Kassák, și-a deschis expoziția de arte plastice cu lucrările lui Teutsch la Budapesta în octombrie 1917. Criticii importanți ai vremii au scris cronici despre el, a expus și la Viena, activitatea sa a fost menționată și urmărită și de cercuri artistice germane de prestigiu.
Fluctuațiile vieții personale se oglindesc și în creațiile sale, în iunie 1916 își pierde soția bolnavă de tuberculoză, și e nevoit să poarte grija a doi copii foarte mici. Va ieși din criza sufletească datorită unei întâlniri cu Marie Konrad, o absolventă de academie muzicală, cunoscută la expoziția sa din Viena: își va întemeia o nouă familie. După terminarea primului război mondial se întoarce acasă, și expune la Cluj și Brașov în 1919. La începutul anilor ’20 cochetează cu idea stabilirii la Berlin, devenit un centru al emigrației artiștilor maghiari, dar în final va rămâne la Brașov. În deceniul următor expozițiile se țin lanț: București, Berlin (în galeria Der Sturm împreună cu Paul Klee), Paris și Budapesta. Creațiile sale sunt gustate deopotrivă de critici și de marele public, e apreciat de prestigioși cunoscători de artă.
Murádin Jenő constată faptul că de la mijlocul anilor ’20 „s-a orientat spre pictura constructivist-geometrică, în același timp reprezentarea figurală tridimensională devine o problemă centrală a artei sale”.
Ideile legate de teoria artei le va publica în volumul Kunstideologie apărut în 1931 la Potsdam. La finele anilor ’20 se va implica în viața Școlii de pictură de la Baia Mare, dar în locul peisagisticii obișnuite va înfățișa cotidianul condiției minerilor din zonă.
De la mijlocul anilor 1930 din cauza tragediilor de familie (moartea fiicei) și datorită schimbărilor socio-politice neprielnice se va retrage tot mai mult în singurătatea sa brașoveană, în perioada 1937–1945 lucrările sale lipsesc de la expoziții. În schimb în casa sa, un mediu construit cu migală, devenit atelier și spațiu expozițional, va oferi adăpost mai multor prieteni.
După cel de al doilea război mondial se angrenează în organizarea vieții artistice brașovene, a înființat o asociație artistică, în 1947 se prezintă din nou cu o expoziție personală. A fost dezamăgit de consolidarea dictaturii comuniste, e criticat, i s-a adus acuzația de formalist. Prin alegerea de teme încearcă să se acomodeze noilor așteptări, dar efortul său nu a fost apreciat. La fel ca și mai mulți artiști renumiți ai epocii, Mattis Teutsch va fi acuzat de șematism. La sfârșitul anilor ’50 revine în expoziții colective, dar lucrările sale au parte de critici negative. A murit la vârsta de 76 de ani, dar dacă ar trăi, ar putea constata cu satisfacție redivivusul creațiilor sale.
4minut