A fost președintele secției maghiare a Partidului Social Democrat Român. Și-a absolvit studiile medii la Cluj, unde s-a calificat în meseria de tipograf. A lucrat inițial la tipografia Lepage din oraș, apoi la Adevărul din București. Aflat în preajma cărților și revistelor, începe să scrie el însuși, mai întâi doar pe teme strict profesionale: prima apariție e consemnată în anul 1923, și este vorba de o prezentare a situației ucenicilor tipografi. Abnegația profesională îl determină să elaboreze în 1933 o lucrare despre istoria de 75 de ani a sindicatului tipografic Gutenberg. Între 1934–39 devine redactorul săptămânalului de partid Előre (organ de presă care a demarat în 1919 la Cluj sub denumirea de Erdélyi Munkás), și concomitent îi apar articole în limba română în revista Tipograph.
A simpatizat cu ideile social-democrate, ca majoritatea tipografilor, și a parcurs o carieră politică însemnată: a deținut funcția de secretar al secției maghiare al PSDR, ulterior devine chiar președintele secției, din 1936 este membru în comitetul central al partidului.
După schimbările politice din anii 1940 revine la meseria de bază și lucrează la tipografia Minerva din Cluj; între 1941–44 este colaborator al cotidianului budapestan Népszava. Din 1944 a activat în redacția Erdély (organ de presă al PSDR care a apărut la Cluj între 1. decembrie 1944–1. februarie 1948.), în articolele sale a abordat chestiuni legate de reforma agrară, de epurări, universitatea maghiară și problematica cooperativelor. Între 1946–48 este deputat în adunarea națională. Cauza sindicalismului rămâne o provocare importantă pentru Lakatos, a participat la reorganizarea Consiliului Sindicatelor. Între 1945–1946 este, alături de Jordáky Lajos, redactorul revistei Szakszervezet; a ținut prelegeri la cursurile de pregătire pentru candidații la posturi și activități de conducere, a fost președintele Uniunii Cooperativelor Economice și de Credit, organizată de comunitatea maghiară din România; redactor șef al revistei Szövetkezeti Értesítő (aprilie 1945–noiembrie 1947).
Din cauza atitudinii demonstrate în momentul desființării Partidului Social Democrat s-a confruntat – ca mulți contemporani care își asumau un rol pentru binele public – cu partidul comunist care tocmai acaparase puterea.
Este arestat în data de 17 februarie 1949 și condamnat în lotul episcopului Márton Áron.
Va fi eliberat doar în 1964 în urma unui ordin de amnistiere. Își continuă activitatea de scriitor, publicând studii în reviste. Memoriile sale au fost publicate post mortem în două volume. (Emlékeim. Szemben az árral – Börtönéveim. [Amintiri. Împotriva curentului – Anii de detenție] 2007.)
2minut