În presa de limbă română numele îi apare în mai multe variante: Jancsi, Jancy, Jancsy, Iancsi, Yancy, Yancey, deasemenea și numele de familie va fi marcat în moduri felurite (Körössy, Korossy).
Tatăl său era un muzician recunoscut, care și-a învățat fiul să cânte la vioară de la vârsta de patru ani. A fost impresionat din cale afară de o înregistrare pe disc a formației Quintette du Hot Club de France: interpretarea lui Stephane Grapelli l-a vrăjit atât de mult, încât a învățat câteva piese după ureche și le-a interpretat la o întrunire de familie, acompaniat fiind de muzica de gramofon. După miniconcertul ad-hoc tatăl său a exclamat: „parcă aș fi auzit doar o singură vioară”. La început a învățat pianul cu tatăl său, care nu se complica în metode pedagogice, precum reiese din fragmentul memorialistic: „N-a complicat prea mult lucrurile. A ridicat capacul claviaturii, mi-a arătat do central și mi-a spus, de aici spre dreapta să lovesc clapele cu mâna dreaptă, iar spre stânga cu mâna stângă.” A învățat instrumentul prin această metodă autodidactă, interpretând șlagăre locale în baruri și restaurante clujene sau din alte orașe ardelene. Cu o asemenea ocazie se va întâlni cu pianistul și dirijorul Teodor Cosma, care a venit să-l asculte din București. Kőrössy își amintește astfel de începuturile colaborării cu cel pe care-l numea „Profesorul meu Divin”: „Lui îi datorez totul, pentru mine el era începutul, iar începutul înseamnă tot, de aici toate decurg de la sine”.
A petrecut mai mult de un deceniu la București, aici și-a susținut primul său recital, tot în capitală își va înregistra primul disc în studioul Electrecord.
Începând de la mijlocul anilor ’50 se va bucura de o popularitate considerabilă în țările blocului estic, a concertat de mai multe ori la Budapesta, Praga și Varșovia. A înființat împreună cu Johnny Răducanu és Bob Iosifescu formația Jancsi Kőrössy Trio. Cu mici intermitențe a trăit aproape cinci ani la Budapesta. În 1969 primește prima oară un pașaport pentru Vest și folosindu-se de sprijinul lui Willis Conover va emigra în Statele Unite, dar – spre surprinderea susținătorului său – în loc de New York se va stabili la Atlanta. Producătorul american, care îl considera drept cel mai bun pianist european, a considerat că decizia lui Kőrössy e un afrond la adresa sa, dar probabil artistul nu era atras de viața mondenă a New-Yorkului.
După stabilirea sa în America a dispărut din conștiința comună din România (numele său lipsește de exemplu din lexiconul de jazz redactat de Mihai Berindei în 1976). S-a întors în țară în 2001 cu un turneu de concerte, ulterior s-a stabilit la Budapesta. La aniversarea de 80 de ani a susținut un megaconcert de patru ore la Ateneul din București.
A fost primul muzician de jazz care a îmbinat jazzul și motive din muzica populară românească, dând naștere așa-numitului curent etno-jazz.
A efectuat numeroase înregistrări și a scos mai multe discuri la București (Electrecord), Budapesta (Qualiton), Statele Unite și Cehoslovacia (Supraphon), RFG (MPS), discurile sale sunt considerate rarități în prezent. Potrivit crezului său „Jazzul trebuie să fie vesel, să emane fericire!”
Premii și distincții obținute: Lieutenant Governor’s Award of Excellence (1975), Premiul Radio România pentru cel mai titrat muzician din diasporă (2002), Ordinul Meritului Cultural (2006).
3minut