După absolvirea studiilor medii la Colegiul Reformat din Cluj a obținut două diplome – la specializarea energetică, respectiv la cea de matematică–fizică a universității bucureștene (1956). Și-a început activitatea în capitală, ca proiectant energetic.
În 1958 revine la Cluj și devine colaboratorul Institutului de Proiectare, din 1960 este profesor la Facultatea de Electrotehnică a Universității Tehnice, din 1976 devine decanul Facultății. La început a ținut cursuri de fizică teoretică, apoi – la îndemnul lui Simon Elek – s-a orientat spre probleme legate de acționările electrice. Și-a susținut disertația de doctor în 1970, după care a participat la un stagiu de cercetare ca bursier Humboldt la Universitatea din Nürnberg.
Printre realizările practice se numără centrul de comandă a liniilor de troleibus din Cluj, sistemul de alimentare energetică a uzinelor clujene Unirea și Tehnofrig, proiectul instalațiilor de dirijare a traficului urban din Cluj.
Principalul său domeniu de cercetare: acționările electrice, sistemul de comandă a motoarelor pas cu pas, respectiv a motoarelor sincrone. A accentuat foarte timpuriu, încă în anii ᾽60, importanța motoarelor asincrone, sesizând că viitorul va aparține acestui trend. Ca rezultat al efortului depus de Kelemen s-a înființat la Cluj prima intreprindere mică din țară care producea motoare pas cu pas. Împreună cu grupul său de cercetători a construit robotul ROBOPAS, dotat cu motoare pas cu pas.
Recunoașterea națională se datorează manualului Motoare electrice pas cu pas, scris împreună cu Mircea Crivii și publicat în 1974. Performanțele au fost remarcate și în străinătate. A trimis lucrări în mod repetat la conferința internațională a motoarelor electrice pas cu pas – organizată de Benjamin Kuo (SUA), unde a și ajuns în final în 1978. A fost întemeietor de școală în specialitatea sa: manuale, 50 de invenții omologate și 140 de studii – iată bilanțul acestei activități.
În pofida constrângerilor sistemului comunist a participat la numeroase conferințe internaționale și călătorii de studiu (Aachen, Stuttgart, Oxford, Londra, Viena, Cambridge, Colorado etc.).
A acordat o atenție sporită pregătirii studenților săi, prezentându-le frecvent articole de specialitate apărute în publicații de profil din străinătate. Statutul de profesor presupunea o abordare riguroasă a rolului didactic: era întotdeauna extrem de bine pregătit, înainte de curs se închidea cu orele în biroul său pentru a fi la cel mai înalt nivel. În același timp era o fire sociabilă, chiar și în funcția de decan și-a găsit timp să participe la meciurile de fotbal cu studenții, organizate cu regularitate în zilele de joi; a fost concomitent profesor, savant și un executant împătimit al proiectelor. Contemporanii îl descriu ca un om mereu receptiv la bună dispoziție și plin de umor.
Datorită personalității sale debordante a avut relații profesionale bune în mediul internațional, ceea ce a adus pe lângă profitul personal și avantaje Universității Tehnice.
A tradus mai multe cărți de specialitate în limba română, de exemplu lucrarea lui Kovács K. Pál despre regimurile tranzitorii ale mașinilor electrice, completând-o cu adnotările proprii. Activitatea sa a fost recunoscută prin mai multe premii: premiul de aur al Expoziției Europene de la Nürnberg și al Expoziției Mondiale de la Bruxelles. Potrivit aprecierii lui Imecs Mária: „Era o fire intuitivă, mereu a sesizat esența lucrurilor și a pornit pe drumul potrivit.” Prin opera sa a dovedit că se poate crea ceva nou, de nivel mondial, chiar și în condiții autohtone neprielnice.
Motoare pas cu pas ( cu M. Crivii). 1975.
Sisteme de comandă şi reglare incrementală a poziţiei (coautori: Benjamin Kuo [SUA], M. Crivii, V. Trifa). 1980.
Mutatoare, aplicaţii (coautori: Imecs Mária, G. Titz és I. Matlao). 1981.
Electronică de putere (coautori: Imecs Mária; = Teljesítmény-elektronika). 1983.
RoMIL
Köllő Katalin – Ferencz Zsolt (szerk.): Kelemen Árpád pályája. Kolozsvár Társaság – Komp-Press Kiadó – Korunk, Kolozsvár, 2013.
Foto: https://emd.utcluj.ro/colectiv.html
3minut