A absolvit clasele primare în satul natal, unde a avut contact timpuriu cu folclorul românilor și romilor învățându-le limba. Și-a continuat studiile la Sfântu Gheorghe și la Colegiul Reformat din Cluj, unde va obține o diplomă de învățător în 1946. În școala confesională culegerea de folclor era o îndeletnicire uzuală, la îndemnul lui Nagy Géza, profesorului său de maghiară, Kallós a început să culeagă melodiile din satul său natal. Potrivit memoriilor sale la început încă nu era inițiat în notația muzicală, astfel că își nota textele cântecelor într-un caiet, iar melodiile le memora. Culegerea sa din Răscruci a primit premiul întâi la concursul organizat de revista Asociației Tinerilor Creștini.
La începutul carierei pedagogice a lucrat la Viștea (1946–1950), apoi în satul moldovean Lespezi (1956–1957), ocazie cu care va avea posibilitatea de a cunoaște arta populară a celor două zone. În perioada 1951–1955 a urmat cursurile Institutului de Muzică din Cluj, însoțindu-l pe profesorul Jagamas János în mai multe deplasări pe teren, și astfel va ajunge și la comunitățile maghiare din Moldova. Pentru scurt timp a activat ca metodist la Casa de Creație Populară din Târgu Mureș (1957–1958).
A fost condamnat la doi ani de închisoare din cauza vederilor sale politice în 1958, pe vremea când era dascăl în școlile din Ghimeș.
Între 1960–1968 a lucrat ca funcționar al intreprinderii de prelucrare a lemnului din Ghimeș. De perioada petrecută acolo își va aminti astfel într-un interviu acordat în 2006: „Era o situație foarte prielnică, fiindcă am lucrat în fabrică, la birou și în pădure, încât nu se știa exact unde mă aflu. Șeful meu direct mă învoia cîte o săptămână și plecam în Moldova. Mă duceam acolo și nu s-a aflat unde sunt de fapt, căci eram departe, la distanțe de 25-30 kilometri, sus, în pădure, în munți. Așa am reușit să-mi continui culegerile.” După ce s-a stabilit la Cluj a efectuat numeroase turnee pe teren, cu toate că o astfel de intreprindere nu era lipsită de riscuri în vremea respectivă. Reușita periplurilor sale constă cu siguranță în faptul că nu-i considera pe oamenii abordați din rural doar ca niște simple surse, ci a legat prietenii, s-a raportat la ei cu empatie, încercând chiar să-i ajute în rezolvarea problemelor acestora.
Activitatea etnomuzicologică depusă de Kallós a fost remarcată în etapa timpurie și în Ungaria, însuși Kodály Zoltán i-a trimis un magnetofon pentru a-i înlesni înregistrările efectuate până atunci cu fonograful.
A cules aproape toate felurile de folclor în Cîmpia Transilvană, Țara Călatei, Moldova și zona Ghimeșului, cu precădere creațiile de muzică vocală și instrumentală, textele legate de obiceiurile populare, obiecte ale culturii materiale. A jucat un rol important în apariția și răspândirea mișcării casei dansului popular din Transilvania și Ungaria.
Articolele și studiile i-au apărut în revistele Művelődés, Utunk, în publicațiile de profil de la Budapesta Néprajzi Közlemények și Tánctudományi Tanulmányok, revista Forrás din Kecskemét, respectiv Műveltség és Hagyomány din Debrecen.
Șirul volumelor a fost deschis de Balladák könyve [Cartea baladelor], publicat de Editura Kriterion în 1970 (urmat de reeditări în 1973, 1974, 1977 la Budapesta). Cartea a prezentat baladele arhaice și cele noi din patru zone etnografice distincte, completate în mare parte de înregistrări ale materialului sonor. A urmat volumul intitulat Új guzsalyam mellett [Pe lângă fusul meu cel nou] –1973, o carte de factură monografică, conținând cântecele și baladele culese de la Miklós Gyurkáné Szályka Rózsa din Cleja. În 1989 a apărut volumul redactat împreună cu Martin György, intitulat Tegnap a Gyimesben jártam [Fost-am ieri în Ghimeș], iar în 1996 apare volumul Balladák új könyve [Noua carte a baladelor]. Ultimele două cărți Világszárnya [Aripa lumii] publicat în 2003, respectiv Elindulék este guzsalyasba [Pornit-am seara la șezătoare] apărută în 2004 prezintă culegeri de povești, respectiv folclor cules din comunitatea ceangăilor din Moldova.
După 1989 a înființat la Răscruci Fundația Kallós (1992), având ca scop principal popularizarea comorilor materiale și spirituale oferite de arta populară, susținerea activității colegiului care se ocupă cu elevii din zonă lipsiți de posibilitatea de a învăța în limba maternă și funcționarea, dezvoltarea muzeului etnografic din localitate, respectiv organizarea de tabere de vară pentru promovarea dansului și a muzicii populare.
Efortul lui Kallós Zoltán a fost recunoscut de nenumărate distincții și premii de prestigiu, printre care amintim: Premiul pentru Arta Maghiară (1993), Premiul Kossuth (1996), Premiul Pro Minoritate (1997), Premiul Moștenirii Culturale Maghiare (2000), Premiul Societății Maghiare de Cultură din Transilvania (2000), Premiul Memorial Bartók Béla (2006), Premiul Academiei Maghiare de Artă (2015, premiu pentru întreaga activitate), Premiul Kossuth (2017), Premiul Europa Nostra (2017), Lanțul Corvin (2018). I s-a atribuit și Premiul pentru Cultura Ceangăilor, distincție refuzată, deoarece Kallós nu a fost de acord cu practica sprijinirii culturii aflate în condiții de diasporă.
4minut