Potrivit propriei mărturii, ascendenții familiei au muncit pământul ca secui liberi, dar „erau în permanentă legătură și cu munca intelectuală, cu scrisul-cititul”. Își începe studiile la Colegiul Unitarian din Cluj, din clasa a patra se va transfera la Școala Reformată de Comerț din Brașov. Aici îl are ca profesor pe Szécsi Sándor, cel care îi marchează opțiunile privind cariera, îi stârnește interesul către sociologie. Deși va absolvi studiile medii în 1938, diploma de bacalaureat și-o obține abia în 1940: în cei doi ani intermediari lucrează la o firmă săsească din Brașov.
În 1940 se înscrie la secția de economie a Universității I. Ferenc József din Cluj, unde îi va avea ca profesori pe statisticianul Schneller Károly, specialistul în istoria teoriei economice Kislégi Nagy Dénes, cel al istoriei dreptului ardelene Bónis György, și va frecventa cursurile lui Bibó István, care predă ca profesor asociat la Cluj.
În paralel cu profilul de bază, Imreh e interesat și de cursurile de filosofie, sociologie și etnografie.
Din 1943 devine bursier al Institutului Științific Transilvan, din 1945 va fi asistent al Institutului. Cercetarea rurală organizată la Unguraș de sociologul Venczel József, după metodologia sociologiei monografice promovate de Dimitrie Gusti, se va dovedi un imbold determinant pentru evoluția sa ulterioară. Tot în această perioadă demarează cercetările arhivistice în arhiva Asociației Muzeul Transilvan, respectiv în colecția de manuscrise a Muzeului Național Secuiesc. Rezultatul cercetărilor se va concretiza în lucrarea de doctorat pe tema composesoratului secuiesc, disertație susținută în 1944.
Din 1948 Imreh va preda la Universitatea Bolyai, mai întâi la Facultatea de Economie, unde ține cursuri de istorie a economiei și statistică, la Facultatea de Drept, prelegeri de istoria dreptului. A predat cursuri de istorie contemporană începând din 1950 la Universitatea Bolyai, apoi din 1959 la Universitatea Babeș-Bolyai, până la pensinarea sa din 1983.
Potrivit relatărilor și memoriilor, era un profesor excelent, o prezență deosebit de carismatică la catedră, care – urmând principiul stimei reciproce – putea relaționa foarte bine cu oricine, indiferent de decalajul dintre generații.
A continuat să rămână activ și după 1989 în viața științifică transilvană, astfel a participat la reorganizarea Asociației Muzeul Transilvan, din 1977 devine membru de onoare a Societății Maghiare de Etnografie, în 1981 primește premiul Nicolae Bălcescu, acordat de Academia Română pentru volumul intitulat Erdélyi hétköznapok [Viaţa cotidiană la secui].
Din 1990 e ales printre membrii Societății Etnografice Kriza János, în același an va fi ales membru extern al Academiei Maghiare de Știință, ca recunoaștere a activității sale în domeniul istoriei economice și a istoriei sociale. În 1995 Universitatea de Studii Economice din Budapesta îi conferă titlul de doctor honoris cauza. În 2001 primește Crucea de Merit în grad de cavaler a Republicii Ungare.
Potrivit propriei sale confesii, analiza dezvoltării socio-economice, și în cadrul ei evoluția clasei țărănești, reprezentau principalul scop al efortului științific. Metodologia utilizată e apropiată din mai multe puncte de vedere de tradițiile școlii franceze Annales. În decursul cercetărilor sale Imreh István a recurs în egală măsură la statistica istorică, la sociologie, respectiv la studierea izvoarelor istorice. A semnat mai mult de 200 de lucrări: în ele se întâlnesc istoria socio-economică, dar și istoria politică, toate laolaltă servind cercetarea moștenirii scrise a comunităților rurale secuiești.
Székely falutörvények [Statutele sătești din Secuime]. Cluj, 1947.
A rendtartó székely falu. Faluközösségi határozatok a feudalizmus utolsó évszázadából [Satul secuiesc păstrător al ordinii. Decizii ale obștilor sătești din ultimul secol al feudalismului]. București, 1973.
Erdélyi hétköznapok (1750–1850). Társadalom- és gazdaságtörténeti írások a bomló feudalizmus időszakáról. Bukarest, 1979. (Viaţa cotidiană la secui 1750–1850. traducere de Gelu Păteanu. Bucureşti, 1982.
A törvényhozó székely falu. [ Legiferarea în satul secuiesc ] București , 1983.
A fejedelmi gazdálkodás Bethlen Gábor idejében. [ Activități economice pe domeniile princiare în vremea lui Bethlen Gábor] Cluj-Napoca, 1992.
Imreh István – Pataki József: Kászonszéki krónika (1650–1750).[ Cronica din Scaunul Cașinilor (1650–1750) ] Budapest, 1992.
3minut