Provine dintr-o familie modestă, a avut parte de o copilărie zbuciumată, după primii ani petrecuți la Makó, în orășelul natal va petrece o perioadă la Budapesta, fiind crescută de bunica sa, apoi de diverse rude. În anii ’40 ajunge în Sălaj, unde-și reîntâlnește mama, care între timp se recăsătorise. În 1952 își finalizează studiile medii la Zalău, obținând diploma de bacalaureat la școala pedagogică din localitate. Urmează Institutul de Artă Teatrală Szentgyörgyi István, dar după primul an va trece la secția de limbă și literatură maghiară a Universității Bolyai.
Debutul în poezie are loc la revista Utunk (25. decembrie 1953), după obținerea diplomei de licență devine colaborator la revista pentru copii Napsugár. Între 1957–1959 este redactor la revista de tineret Ifjúmunkás, în perioada 1959–1961 e profesor la Liceul Maghiar din București. Între 1964–1966 devine colaborator intern al revistei Művelődés. Între timp se căsătorește cu poetul Szilágyi Domokos, din căsnicia lor născându-se Szilágyi Attila, cel care apare în poeziile și poveștile lui Hervay cu numele de alint Kobak. După divorț se va stabili în Ungaria în 1976, unde lucrează ca redactor de editură. Suicidul fostului soț (1976) și moartea lui Kobak (victimă a cutremurului bucureștean din 1977) îi zdruncină definitiv sistemul nervos, tratamentul medical se dovedește a fi ineficient, iar poeta alege să-și pună capăt zilelor.
În memorabilul ciclu de poeme Kispolgár-album [Album de mic burghez] ne surprinde doar prin revolta împotriva „umilinței anacronice”, în volumul Tőmondatok [Propoziții simple] ajunge deja să interpeleze asupra chestiunilor existenței umane.
Formal se identifică cu discursul poetic al lui Szilágyi Domokos, dar totodată se și distanțează de acesta. Univers interior zbuciumat, dezorientare și ezitare – toate într-un registru tragic, un strigăt de disperare, pătrunse de presimțirea fatalului. Dilemele unei femei ce se zbate în zadar și disperatele ei căutări – iată spirala fatidică din care poeta nu-și găsește scăparea. Dispariția subită a fostului soț și partener de creație, dublată de moartea la fel de neașteptată a fiului vor potența acest supliciu, lirica ei întregindu-se cu nuanțe tragice comparabile cu tonalitatea poeziei lui Vörösmarty, Vajda János, Ady Endre.
Pe lângă volumele de poezii Virág a végtelenben [Floare în infinit] – 1963, Reggeltől halálig [De dimineță până la moarte] – 1966, Tőmondatok [Propoziții simple] – 1968, Űrlap [Formular] – 1973, Zuhanások. Oratórium három hangra [Prăbușiri. Oratoriu pe trei voci] – 1978 va publica și cărți pentru copii: Kobak könyve [Cartea lui Kobak] – 1966, Kobak második könyve [A doua carte al lui Kobak] – 1968, iar în 1973 volumul care însumează cele două cărți apărut sub titlul de Kobak könyve [Cartea lui Kobak], ilustrat cu desene de copii.
După stabilirea în Ungaria continuă să-i apară alte volume: Kettészelt madár. Rekviem [Pasărea tăiată în doi. Requiem] – 1978, A mondat folytatása. Válogatott versek [Continuarea propoziției. Poezii alese] – 1978, Száműzött szivárvány [Curcubeul exilat] – 1980, respectiv volumul postum: Lódenkabát Kelet-Európa szegén [Palton loden pe cuiele Europei de Est] – 1983.
Recunoașterea breslei survine datorită volumului Űrlap [Formular] apărut în 1973, pentru care e distinsă cu premiul Uniunii Scriitorilor din România. În volumul Kettészelt madár [Pasărea tăiată în două] – 1978 – aduce un omagiu fostului soț și fiului ei.
Printre traducerile sale se remarcă poeziile Anei Blandiana, publicate în volum (Homokóra [Clepsidră], 1971), la rândul ei a fost tradusă de Tudor Balteş, cele 11 de poezii apărând într-o antologie (Tineri poeți maghiari din România, Ed. Dacia, 1979). În 1988 îi apar poeziile traduse în limba română cu o prefață semnată de Ana Blandiana.
E înmormântată în Cimitirul Házsongárd din Cluj lângă fiul și fostul ei soț. În 1993 primește postum Premiul Pentru Arta Maghiară.
Virág a végtelenben [Floare în infinit]. Bukarest, 1963.
Reggeltől halálig [De dimineță până moarte]. Bukarest, 1966.
Kobak könyve [Cartea lui Kobak]. Bukarest, 1966.
Kobak második könyve [A doua carte al lui Kobak]. Bukarest, 1968.
Tőmondatok [Propoziții simple]. Bukarest, 1968.
Űrlap [Formular]. Bukarest, 1973.
Zuhanások. Oratórium három hangra [Prăbușiri. Oratoriu pe trei voci]. Bukarest, 1978.
Kettészelt madár. Rekviem [Pasărea tăiată în două. Requiem]. Budapest, 1978.
A mondat folytatása. Válogatott versek [Continuarea propoziției. Poezii alese]. Budapest, 1978.
Száműzött szivárvány [Curcubeul exilat]. Budapest, 1980.
Életfa. Gyermekversek [Copacul vieții. Poezii pentru copii]. Budapest, 1983.
Lódenkabát Kelet-Európa szegén [Palton loden pe cuiele Europei de Est]. Budapest, 1983.
RoMIL
Balázs Imre József: Hervay Gizella. Kismonográfia. Kolozsvár, 2003.
Kántor Lajos: A líra hangváltásai. In: Uő: Korváltás. Bukarest, 1979. 125–143. p.
Gergely Tamás – Balázs Imre József: Tíz kérdés Hervayhoz 2005-ben. Látó, 2005. 12. sz.
4minut