Se naşte într-o familie în care tatăl provine din Debrecen, iar mama din Békéscsaba. Îşi începe studiile în oraşul natal, le continuă la Tăşnad, şi obţine diploma de bacalaureat în 1943 la Oradea. Se iniţiază în arta ceramicii studiind un an la Budapesta. În mai 1944 împreună cu părinţii săi şi cei doi fraţi mai mici e deportat; din ghetoul de la Șimleul Silvaniei ei vor ajunge la Auschwitz, apoi la Mauthausen, şi în final în lagărul morţii de la Ebensee. „Mi-am văzut familia ultima dată la poarta lagărului” – astfel îşi aminteşte în autobiografie de acele zile fatale. Este singurul care a supravieţuit ororilor războiului.
În memoriile sale menţionează faptul că intrase în contact cu lumea teatrului şi actorilor ambulanţi încă în perioada anilor petrecuţi la Oradea; la şaisprezece ani deja îşi propunea să devină regizor.
După întoarcerea în ţară s-a stabilit la Tăşnad, apoi îşi continuă studiile la Cluj, iar în 1946 a fost admis la Institutul Maghiar de Artă, secţia actorie, dar odată cu înfiinţarea secţiei de regie va opta pentru această specializare. Dintre profesorii săi îşi amintea cu cea mai mare plăcere de Tompa Miklós şi Szabó Ernő.
Încă din primul an de studenţie e distribuit în roluri la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, unde începând din 1949 va activa și ca regizor.
Şi-a obţinut licenţa în 1952, pe lângă activitatea febrilă de actor şi regizor a început să predea la facultate.
Promoţia din 1953 a Institutului i-a cerut să li se alăture în vederea înfiinţării teatrului băimărean, fiind ales directorul trupei. S-a menţinut în această postură mai mulţi ani, iar în 1956 se va muta cu trupa la Satu Mare, unde între timp s-au creat condiţii mai bune pentru funcţionarea teatrului.
În 1955 primeşte o bursă de studii de două luni la Moscova. Revenind acasă a tradus şi a pus în scenă câte o piesă de Arbuzov şi Cehov. În 1960 se desparte de Satu Mare, şi va regiza preponderent la Târgu Mureş şi Cluj. Începând din 1963 a fost director de teatru la Târgu Mureş, a predat un semestru la Institutul de Artă Teatrală Szentgyörgyi István, unde a regizat un singur spectacol (G. B. Shaw: Casele văduvilor – 1977). Este momentul în care deja regizase seria de premiere târgu-mureșene, care a adus o schimbare de viziune în viața teatrală maghiară din Transilvania (Özönvíz előtt [Înainte de potop] – 1971, Szerelem [Dragoste] – 1973, Tragedia omului – ianuarie 1975).
În 1975 se întoarce la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, unde va deține funcția de regizor principal până la dispariția sa.
Aici a montat cele patru drame renumite ale lui Sütő András, Egy lócsiszár virágvasárnapja (Floriile unui geambaș) – 1975., Csillag a máglyán (O stea pe rug) –1976., Káin és Ábel (Cain și Abel) –1978. și A szúzai menyegző [Nunta din Susa] – 1981., spectacole prin care teatrul maghiar devenise un forum spiritual, un exponent al problemelor legate de soarta comunităţii maghiare. Recunoașterea sa internațională a crescut simțitor în această perioadă: pe lângă premierele dramelor Sütő a regizat între 1976–1982 cinci spectacole de teatru și o producție de teatru-TV în Ungaria, punând pe scenă alte șapte spectacole în fosta Iugoslavia, la Subotica și Novi Sad.
A cucerit aprecierea unanimă a criticii de pe specialitate românești cu spectacolul Cehov, montat la secția română a teatrului din Târgu Mureș (Livada cu vișini, 1985); moare înaintea premierei acestei producții. În 1993 secția maghiară a teatrului din Satu Mare i-a preluat numele în semn de recunoaștere, pentru activitatea regizorului director, întemeietorul teatrului la aniversarea a patru decenii de la momentul startului consemnat la Baia Mare.
A fost înmormântat în cimitirul evreiesc din Târgu Mureş.
Gorbatov: Tinerețea părinților (1953, Baia Mare, în colaborare cu Tompa Miklós)
Shakespeare: Macbeth (1969, Târgu Mureș)
Lírai oratórium [Oratoriu liric] – Serată de poezii din operele lui Szilágyi Domokos, în interpretarea actriței Illyés Kinga, 1974, Târgu Mureș
Madách Imre: Tragedia omului (– 1975, Târgu Mureș)
Asztalos István: Pisica neagră (– 1976, Televiziunea Maghiară)
Nagy István: Özönvíz előtt [Înainte de potop] – 1977, Teatrul Național din Budapesta
Cehov: Cântecul lebedei (TVR, Emisiunea în limba maghiară – 1977)
Székely János: Caligula helytartója [Guvernatorul lui Caligula] – 1978, Gyula
Gorki: Azilul de noapte (1979, Cluj-Napoca)
Ostrovski: Furtuna (1979, Teatrul Național din Győr, Ungaria)
Móricz Zsigmond: Chef boieresc (1982, Vígszínház, Budapesta)
Örkény István: Familia Tót (1982, Nova Gorica)
Kosztolányi Dezső – Harag György: Édes Anna (1983, Novi Sad)
4minut