S-a născut într-un sătuc din apropierea comunei Nadeș ca descendent al unei familii nobiliare de religie unitariană. Tatăl său era învățător și cantor în sat, fiind 11 frați, au trăit în condiții modeste. După clasele primare frecventate în satul natal își începe studiile medii la Turda, și va continua la Gimnaziul Unitarian din Cluj, unde obține diploma de bacalaureat în 1906.
Studiile superioare sunt absolvite la facultatea de matematică–fizică din cadrul universității clujene. Profesorul Tagl Károly va fi primul care-l va remarca: în 1912 e numit asistent. În 1914 va fi înrolat, se întoarce din prizonieratul rusesc abia în 1922. Și-a susținut lucrarea de doctorat la Universitatea Ferenc József din Szeged, unde devine asistent și va înainta treptat în ierarhia universitară. Între anii 1924–1926 a lucrat la institutul de fizică din Göttingen, unde s-a preocupat de cercetări fotoelectronice și a studiat efectele radiațiilor Röntgen. Întors la Szeged, devine profesor, predând cursul Electroni și ioni pe bază experimentelă. Între anii 1935–40 este profesor de fizică la facultatea de medicină a Universității din Debrecen, după semnarea celui de al doilea tratat de la Viena revine la Cluj, unde este profesor de fizică experimentală la Universitate, directorul Institutului de Fizică Experimentală până în 1945. Continuă până în anul 1947 ca profesor asociat la Universitatea Bolyai. În 1947 se stabilește la Budapesta, unde activează la Universitatea Tehnică în postura de șef de catedră până la 1961. Din acest an, până la dispariție conduce grupul de cercetători de fizica cristalelor din cadrul Academiei Maghiare de Știință.
Întreaga sa viață era dedicată muncii științifice, cercetarea și învățământul au cunoscut un reviriment în momentul în care Gyulai Zoltán s-a implicat în diferite proiecte. A fost o fire consecventă, războiul și greutățile unor restartări nu i-au frânt determinarea.
S-a preocupat cu predilecție de problemele fizicii stării solide, de efectul fotoelectric extern, de fizica semiconductorilor. Numele său a devenit cunoscut de explicarea fenomenului deformării cristalelor: împreună cu Hartly în 1928 au elaborat teoria efectului Gyulai–Hartly. Ulterior a studiat și a descris creșterea cristalelor și a straturilor microscopice, a fost printre primii care a studiat producerea monocristalelor filiforme.
A rămas în amintirea discipolilor ca o figură arhetipală a profesorului precis, riguros. Experimentele au constituit o componentă importantă a prelegerilor sale, fapt dovedit și de manualele și cursurile tipărite. Experiența didactică a îndelungatei cariere pedagogice va fi însumată în manualul Kísérleti fizika [Fizică experimentală] editat în două volume. Se număra printre savanții care accentuau imperativul pregătirii practice. A fost ales în mai multe societăți științifice internaționale, membru al Academiei Maghiare de Știință, membru corespondent al Academiei din Göttingen. Activitatea sa a fost recunoscută prin premiul Kossuth și Premiul de Stat al Republicii Populare Ungare..
Boros János: Gyulai Zoltán 70 éves. Fizikai Szemle, 1957.
Szalay Sándor: Gyulai Zoltán, mint oktató. – A Gyulai-iskola. Fizikai Szemle, 1963.
Új magyar életrajzi lexikon. Magyar Könyvklub, Budapest, 2001.
Gábos Zoltán: A harmadik erdélyi egyetem fizikusai. Természet Világa, 2006. I. különszám.
Foto: Fizikai Szemle 1957/6. 179-181.old.
3minut