Tatăl său, Dsida Aladár a fost ofițer de geniu în armata austro–ungară, participă în primul război mondial, este prizonier în Rusia, după care, întorcându-se devine funcționarul Statusului Romano-Catolic din Transilvania. „Catolicismul nu reprezenta doar o convenție religioasă pentru părinții săi, ci era o convingere care le-a marcat gândirea și modul de viață; (…) la fel și poetul, își va trăi leatul în acest spirit, asumându-și misiuni de caritate și devoționale.” (Láng Gusztáv)
Încă din tinerețe se pregătea pentru a deveni poet, revista Cimbora i-a publicat adolescentului mai multe poezii și traduceri.
Studiile și le efectuează la Budapesta, Beregovo și Satu Mare, după care se înscrie la facultatea de drept a Universității Regele Ferdinand I. de la Cluj.
Cariera literară îi este susținută încă din anii studenției de către Benedek Elek. Din 1928 este învățător la o familie de aristocrați din Apalina, județul Mureș, între timp devenind din 1927 redactorul revistei literare Pásztortűz. A colaborat la revistele Erdélyi Helikon și Erdélyi Fiatalok, ziarul Erdélyi Lapok, mai târziu va semna o rubrică permanentă la ziarul Keleti Újság. Între iulie 1929–februarie 1930 i-au apărut 14 de poezii în Pásztortűz cu pseudonimul Fodor Jenő / Zólyomi László.
Primul său volum intitulat Leselkedő magány [Singurătatea la pândă] apare în 1928, după care o altă carte de poezii în 1933 cu titlul Nagycsütörtök [Joia Mare]. În același an participă la un peleniraj în Italia, iar impresiile acestui periplu sunt însumate în notele de călătorie purtând titlul Magyar karaván Itálián keresztül [Caravană maghiară străbătând Italia].
Membru al comunității scriitorilor întruniți în cercul Helikon al Societății Kemény Zsigmond de la Târgu Mureș, lector la Breasla Beletristică Ardeleană.
Moartea prematură a survenit datorită unei răceli care – din cauza afecțiunilor cardiace – s-a dovedit a fi fatală. Mormântul lui se află în cimitirul Házsongárd din Cluj. Ultimul său volum Angyalok citeráján [Pe țitera îngerilor] (1928) i-a apărut într-o ediție postumă.
Lirica lui reprezintă un amestec al tradiției școlii revistei Nyugat, cu cea al curentelor literare avangardiste, îndeosebi expresinonismul.
Dintre traducerile sale cele mai împortante sunt transpunerile poeziilor lui Georg Trakl, dar a tradus și autori latini, respectiv volumul lui Ernst Toller Das Schwalbenbuch [Fecskék könyve / Cartea rîndunelelor] (apărută în 1945). Dintre contemporanii români a tradus poezii de Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihai Eminescu, Șt. O. Iosif, Emil Isac, Tudor Arghezi. O culegere a traducerilor a apărut în redactarea poetului Szemlér Ferenc în 1969. În 1974 a apărut volumul în limba română Să cauți o formă însumând traducerile lui Emil Giurgiuca, cu prefața semnată de Ștefan Augustin Doinaș, cartea fiind inclusă în seria Biblioteca Kriterion.
Poetul Kovács András Ferenc îl caracterizează astfel: „Chiar și abia la treizeci și unu de ani ne-a lăsat moștenire o operă poetică incomparabilă care și-a croit propriul drum printre canoanele distante ale școlii Nyugat și ale celei de la Erdélyi Helikon cumpătate: o operă cu o valoare totală și împlinită, o creație senină chiar și în umbrele lui Azrael [Kovács se referă la volumul Azrael árnyékában – trad.], proaspătă, mereu tânără, strălucind de plenitudinea credinței și a bucuriei, lucidă și înarmată cu un simț al formei ieșit din comun, o poezie cu o arcuire suplă, plutind jucăuș, o lirică ce se avântă spre culmi strălucinde. Un adevărat Poeta angelicus: un talent astral plin de har. Printr-o favoare imensă și dezinteresată a poeziei a pășit printre noi. Fericiți sunt cei care l-au remarcat, au avut urechi să-l perceapă, și îi citesc poeziile.”
Leselkedő magány [Singurătatea la pândă]. Kolozsvár, 1928.
Magyar karaván Itálián keresztül. Irodalmi útirajz [Caravană maghiară străbătând Italia. Note literare de drum]. Nagyvárad, 1933.
Nagycsütörtök [Joia Mare]. Kolozsvár, 1933.
Angyalok citeráján [Pe țitera îngerilor]. Kolozsvár, 1938.
Válogatott versek [Poezii alese]. Révai, Budapest, 1944.
Tóparti könyörgés. Válogatott versek [Rugă pe malul lacului. Poezii alese]. Szépirodalmi, Budapest, 1958.
Azrael árnyékában. Válogatott versek [În umbra lui Azrael. Poezii alese]. Mentor, Marosvásárhely, 2007.
Ernst Toller: Fecskék könyve [Cartea rândunelelor]. Kolozsvár, 1945.
Összegyűjtött műfordítások [Traduceri alese]. Bukarest, 1969.
Lisztóczky László: Vonások Dsida Jenő portréjához. Tanulmányok és dokumentumok. Kriterion. Kolozsvár. 2005.
Dsida Jenő emlékezete. Összeállítás születésének és munkásságának évfordulóhoz nem kötött, időtlen tiszteletére. Kriterion, Kolozsvár, 2009.
Mózes Huba: A fáklyák már égnek. Erdélyiségről és irodalomról. Stúdium. Kolozsvár. 2009.
4minut