Bodor András

Portret 5. august 1915, Suatu, județul Cluj – 9. octombrie 1999, Cluj-Napoca
istoric, traducător

În calitate de scriitor recurge și la pseudonimul Szováti András.

După clasele primare frecventate în satul natal, își continuă studiile la Colegiul Unitarian din Cluj, unde obține diploma de bacalaureat în 1933. Între anii 1933–1937 este concomitent student la Institutul Teologic Protestant și la secția de filologie clasică a Universității Ferdinand I. Pentru rezultatele sale deosebite devine bursier la Oxford unde studiează la Manchester College în perioada 1937–1939. Își finalizează pregătirea în 1941 la Universitatea I. Ferenc József din Cluj. În 1943 își susține lucrarea de doctorat cu disertația Szent Gellért Deliberatiójának fő forrásai [Principalele izvoare ale lucrării Deliberatio de Sf. Gerard], obținând calificativul summa cum laude, lucrarea fiind publicată în același an de revista de specialitate Századok. S-a specializat primordial în istoria antică grecească și în domeniul filologiei clasice.

Cariera didactică demarează la Colegiul Unitarian, unde a predat în perioada 1941–1945, între 1945–1948 a fost directorul instituției de învățământ, din 1947 a fost și profesor de limba engleză la Universitatea Bolyai, iar din 1948 a preluat catedra de istorie universală antică; din 1951 este decanul Facultății de Istorie–Filologie. După unificarea celor două universități clujene se menține în mediul universitar în postura de profesor asociat. În 1969 devine profesor universitar, având pe lângă cursul de istorie și cursuri de latină și greacă.

Din 1970 este membru al Academiei de Științe Sociale și Politice, din 1978 devine președintele filialei clujene a Societății de Studii Clasice.

Domeniul său de cercetare cuprinde probleme antice universale, și în cadrul lor tematica istoriei economice și sociale, respectiv a artei din provincia romană Dacia.

În 1957 va publica în volumul comemorativ dedicat savantului Kelemen Lajos studiul Napoca a feliratok tükrében [Napoca în oglinda inscripțiilor], iar în 1974 în volumul dedicat memoriei lui Constantin Daicoviciu studiul Împăratul Caracalla în Dacia. A redactat manuale universitare (la unele din ele în calitate de coautor), cronologia istorică întocmită cu Csetri Elek e publicată de Editura Kriterion în 1976.

Fiind un bun cunoscător al limbilor latină, greacă și engleză, a semnat traducerile mai multor opere importante (Morus, Bacon, Hobbes, Locke – az angol materialisták [Morus, Bacon, Hobbes, Locke – materialiștii englezi], 1953. Erasmus din Rotterdam: A balgaság dicsérete (Stultitiae Laus). 1960, Aiszóposz meséi [Poveștile lui Aesop]. 1970. Richard de Bury: Philobiblon. 1971, Erasmus világa [Lumea lui Erasmus], coautori Dankanits Ádám și Trencsényi-Waldapfel Imre, 1972. Kőrösi Csoma Sándor: Buddha élete és tanításai [Viața și învățăturile lui Buddha]. 1972, Francis Bacon: Új Atlantisz [Noua Atlantida]. 1976, Bethlen Farkas: Erdély története [Istoria Transilvaniei], 2006.

Se pensionează în 1986, dar rămâne conectat la mediul univesitar. După 1989 este unul din deschizătorii de drumuri care au activat pentru revigorarea învățământului în limba maghiară, fiind membru fondator al Societății Bolyai. Va vontinua să predea la universitate, ținând cursuri la catedră chiar și în anul morții. Moștenirea sa spirituală rămasă în manuscris e păstrată de Arhiva Centrală a Bisericii Unitariene; mormântul savantului se află în Cimitirul Házsongárd (Central) din Cluj.

3minut