Îşi începe cariera bogată în roluri de teatru şi film în oraşul natal. Cunoscuţii îl alintau cu numele de Gâscă, a cochetat cu mai multe sporturi, printre care baschetul, fotbalul, boxul şi şahul.
Contactul cu lumea teatrului s-a produs prin intermediul tatălui său care, fiind sergent major la pompieri, asigura frecvent serviciul de protecţie la spectacole, iar băiatul a profitat de aceste ocazii. I s-a ivit astfel prilejul de a evolua pe scenă, în momentul în care, din cauza unei absenţe, a preluat rolul unui copil. După cel de al doilea război mondial este membru în trupa de balet şi primeşte chiar roluri episodice. Din 1945 până la 1958 face parte din trupa de teatru din Oradea. Semnează un contract cu Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, unde a evoluat pe parcursul a 19 stagiuni, fiind distribuit deopotrivă în roluri dramatice şi comice.
Una din prestaţiile sale memorabile se leagă de spectacolul A sánta angyalok utcája [Strada îngerilor şchiopi] –1972, în regia lui Szabó József, o adaptare a romanului de succes Zokogó majom (Maimuţa plângăreaţă), cartea care l-a propulsat pe prozatorul Bálint Tibor în elita literaturii maghiare.
Cariera cinematografică debutează în 1964 cu distribuirea sa în filmul Pădurea spânzuraţilor, în regia lui Liviu Ciulei, producţie distinsă cu premiul Première Oeuvre la festivalul de la Cannes. După acest moment va fi contactat de producătorii de filme din Ungaria: în 1971 regizorul Bacsó Péter îi oferă un rol secundar în filmul Kitörés [Erupţia]. În 1977 se stabileşte în Ungaria şi devine colaboratorul Societăţii Maghiare de Producţie Cinematografică. E distins cu premiul pentru cel mai bun rol masculin la cea de a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Cairo pentru prestaţia din filmul K.O. Bencze joacă în această peliculă rolul lui Fater, un fost pugilist de categorie grea în producţia regizată de Rényi Tamás, după un scenariu semnat de Müller Péter.
Se pensionează în 1985, dar rămâne activ, acceptând roluri în piese de teatru. Într-un interviu acordat în 1987 mărturiseşte: „Dealtfel filmul mi-a plăcut întotdeauna mai mult. În rest, nu trebuie să te entuziasmeze munca, ea trebuie făcută. Nu e nevoie să minţim cât suntem de entuziaşti, trebuie să lucrăm bine, şi atât. Şi, evident, trebuie s-o faci pentru public”
2minut