Pe Lucian Mândruță îl cunoaștem, cel mai mult, din declarațiile și postările sale pro-maghiare de pe Facebook și i-am cerut în Anul Centenar al României să ne spună cum ar trebui abordate subiectele referitoare la doleanțele comunității maghiare, pentru ca acestea să fie înțelese corect de majoritate. Jurnalistul ne-a surprins cu fiecare răspuns, adresat în stilul său caracteristic, cu exemple și formulări prudente.
V-am văzut foarte entuziast pe Facebook față de protestele din țară din ultima perioadă..
Foarte entuziast nu știu dacă sunt, pentru că sunt totuși jurnalist. Mai degrabă să le urmăresc, nu să particip. Încerc să păstrez o anumită distanță, având în vedere meseria mea. Eu cred că atunci când ești jurnalist nu poți să iei parte la evenimentele despre care scrii. Trebuie să fii totuși echidistant.
Înțeleg, dar cred că aveți o anumită părere despre cât de dezvoltat este spiritul civic în societatea românească și dacă oamenii sunt informați în legătură cu motivul protestelor la care participă..
Evident că am o anumită părere despre cât este de dezvoltat spiritul civic. Cred că dacă acesta s-ar fi născut în 2017, acum ar avea un an și jumătate, deci ar ști să vorbească și să meargă. Însă spiritul civic din România trebuie să mai crească și, mai ales, mai are de învățat faptul că atunci când nu funcționează o metodă, nu e trebuie să se comporte ca un copil mic, atunci când își manifestă disperarea sau nemulțumirea. Atunci când nu funcționează o metodă, trebuie găsită o altă soluție. În acest caz este evident faptul că mitingurile de protest și-au cam epuizat forța. Oamenii au înțeles că protestul nu prea îi oprește pe cei din coaliția de guvernare să voteze legile care celor din piață nu le plac. Iar atunci, ceea ce văd eu și sper să se întâmple, este că unii încep să se orienteze spre o activitate mai îndelungată, mai dificilă, cum ar fi intrarea în politică. Mitingul pare cea mai ușoară soluție pentru a rezolva cererile oamenilor. Ieșeau în stradă, protestau 4-5 zile, fabricau niște pancarte, puterea se conforma și gata, mergeau acasă. Știu că pentru unii oameni este greu să participe și la proteste, dar nu este un mega-efort. Efortul politic este oarecum comparabil cu acela de a face parte din comitetul unei asociatii de locatari de la bloc. Adică, trebuie, în primul rând, să mergi și să completezi niște hârtii, să te plimbi din ușă în ușă, să vorbești cu vecinii, să vezi dacă sunt de acord să se instaleze interfon, să participe la costurile investiției, etc. Este, însă, mult mai complicat, mai greu, mai enervant, mai solicitant din punct de vedere al timpului. Chiar scria cineva pe pagina mea că, în condițiile în care lucrează 11 ore pe zi, când ar mai avea timp și de politică. Dar trebuie să îți aloci timp și pentru asta dacă vrei să influențezi ceea ce se întâmplă în țara asta.
În prezent mulți nu agreează PSD-ul pentru că nu a fost votat, precum Iohannis, de oameni mai elevați din cercul lor de cunoștințe. Prin urmare, ei consideră mai puțin legitimă puterea PSD-ului.
Eu nu pot să spun că nu îmi place PSD-ul. Am în PSD cunoștințe care sunt absolut onorabile. Dar, desigur, văd la televizor și unii oameni cu care nu aș iesi la o bere. PSD-ul, orice am spune, a dat totuși niște guvernări care au însemnat stabilitate, altele care ne-au făcut intrarea în Uniunea Europeană. În general, când aveau un premier, puteai să îl scoți în lume, la Bruxelles, nu se făcea de râs. Erau cât de cât în regulă. Ceea ce mi se pare ciudat este că PSD a deviat cumva de la norma asta. Lumea aștepta altceva de la PSD și asta a fost surprinzător. Dar nu vreau să critic partidul pentru că eu nu am intrat încă în politică. Când voi intra în politică voi face și critici. Sunt dezamăgit și de alte partide și de inabilitățile lor de comunicare.
Vă gândiți să intrați în politică?
Nu sunt atât de bogat. Dacă aș intra în politică aș intra într-o politică cinstită. Eu am o meserie care probabil s-ar termina în momentul în care aș intra în politică. Jurnaliștii nu mai pot fi jurnaliști în momentul în care devin politicieni. Ca atare, nu mai pot lua un salariu de jurnaliști. Și atunci întrebarea simplă și practică este de unde iau salariu oamenii ca mine, de exemplu, care ar decide să intre în politică din postura de jurnaliști? Să câștigi un loc în Parlament, dar cine ar putea să te plătească după aceea, în continuare, într-un job? M-am gândit mult la aceste aspecte…
Subiectul unei dezbateri politice constante este proporționalitatea atribuțiilor corelate cu legitimitatea dată de votul popular. Mă gândesc aici la conflictul constant dintre Președinte și Guvern și la dezbaterea asupra atribuțiilor fiecăruia. De ce nu se forțează acest subiect opinia publică și cum s-ar putea defini acest aspect într-o nouă Constituție?
Da, constat că PSD vrea să diminueze puterile Președintelui, pentru că unele dintre acestea sunt deranjante pentru partid. Până acum, PSD nu a recurs la astfel de măsuri și nici nu a promis așa ceva în alegeri. Poate că unii dintre liderii săi au dat impresia susținătorilor că vor schimba lucrurile în țară și vor scăpa de prezumtiva ”tiranie Iohannis”… dar nu a existat înainte de alegeri o formă clară de a spune ceva referitor la neînțelegerile cu Președintele, că îl vor trimite doar la Bruxelles, iar pe plan intern nu va avea nicio putere. Ceea ce este ciudat, cu toate că PSD a avut un președinte cu mult mai nepopular decât Iohannis, și anume, dl. Băsescu. Într-adevăr, l-au suspendat, dar nu au mers până acolo încât să îi modifice atribuțiile. Probabil că au învățat de atunci ceva: nu a fost suficientă suspendarea, iar acum au ales o altă tactică, cea a diminuării atribuțiilor. Însă, după părerea mea, este o decizie nefericită să te apuci să schimbi echilibrul puterilor în stat. La astfel de decizii trebuie să participe mai mulți oameni, nu un singur partid. Este neceasară o dezbatere mai largă pe tema: în ce fel de țară ne dorim să trăim.
De aceea m-am gândit la o nouă Constituție…..
Da, poate că ar fi necesară o nouă Constituție, dar eu cred că, momentan, este nevoie pur și simplu de o o nouă stabilitate în care România să nu mai fie într-o stare de tensiune permanentă, oamenii să nu mai fie nevoiți să urmărească zi de zi pe internet ce au mai făcut aleșii lor. Să nu se mai enerveze zi de zi, să muncească, să contribuie la progresul țării. Și pentru că toată ziua stau pe internet, oamenii nu realizează că, totuși, lucrurile se schimbă. Chiar am scris în urmă cu aproximativ 6 luni, că este pentru prima dată (în 2017) când puterea de cumpărare a crescut în mod real, a fost mai mare decât cea din Rusia, după 1938. Am recuperat o situație care durat 80 de ani, ceea ce este rezultatul unui efort extraordinar. Cred că este cel mai important aspect de care trebuie să fie acum preocupați politicienii: ca prosperitatea, creșterea economică a țării să continue. Poate că este mai important și decât situația lor personală. În mod normal, un om de stat așa ar trebui să gândească.
Suntem în Anul Centenarului Marii Uniri, iar mie mi se pare că vedem mai degrabă o țară dezbinată, împărțită între adepții PSD și cei al președintelui Iohannis. Nu am văzut nicio festivitate mai mare pentru marcarea momentului, în afară de o horă încinsă la Budapesta, în cadrul unei manifestări organizate de caravana TVR. Ne-am dezvățat de festivism sau nu văd eu bine lucrurile?
Vă invit la turul pe care îl facem prin România cu bicicletele, un proiect intitulat ”Pedalăm pentru România” și care pornește simultan din Iași, Timișoara și București chiar săptămâna viitoare (26 iunie) și ajunge, după 500 de km, la Alba Iulia, în seara zilei de 30 iunie. Sunt trei echipe: Țara Românească, Ardealul și Moldova care se întâlnesc, simbolic, la Alba Iulia. Visul meu era să am și maghiari în echipe, dar deocamdată sunt numai 2. Mi se pare că este bine. Vom trece și prin regiunile locuite în majoritate de maghiari. Ideea mea a fost să vizităm și Primării – printre care 2 sunt în localități maghiare – după care îi invităm și pe primari să pedaleze cu noi pe o distanță de 1 km și stăm de vorbă cu oamenii. Sutem vreo 150 de persoane care pleacă din București și câte 50 din celelalte două mari orașe, Iași și Timișoara. Am vrut să fie o sărbătoare inclusivă, pentru că eu cred că România este o poveste de succes și mai cred că, dincolo de ce se întâmplă în politică, trebuie să recunoaștem: nu ne-a mers foarte rău din punct de vedere economic în ultimii 3-4 ani. Cred că acesta este cel mai bun argument pentru ca între români să existe mai multă unitate. Să fim cu toții parte din povestea asta.
Am fost de curând la Oradea și am intrat în magazinul dintr-un sat maghiar unde, pentru două ape și o înghețată, mi-au cerut în total 3 lei. Am întrebat de 2 ori dacă sigur numai 3 lei costă totul, pentru că într-o benzinărie numai pentru o singură apă trebuie să plătesc mai mult. Atunci am înțeles un lucru trist: că puterea de cumpărare în acel sat era foarte mică. Deci trebuie să ridicăm satele din România, comunitățile locale, la standardul celor mai bogați.
Creșterea comunităților, cred că depinde și de exercitarea drepturilor la referitoare la păstrarea identității. În România, impulsul în acest domeniu a existat practic până la aderarea României la UE. În prezent, este aproape la fel de „performant” ca proiectarea și construirea de autostrăzi. Deci, ce ar trebui să sărbătorească minoritățile naționale din România în Anul Centenar?
Dar minoritățile vor să sărbătorească? Eu îmi doresc foarte mult să vrea, să se bucure de această construcție. Pentru că România este a tuturor. Acesta este mesajul pe care îl dau mereu și pe care doresc să îl transmit și maghiarilor din România. Într-o zonă în care toată populația vorbește maghiară, de la primar și până la toate instituțiile locale, aș vrea să aud un cuvânt bun despre cei o sută de ani ai ”României celorlalți”. De asemenea, aș vrea să aud și din partea noastră asemenea mesaje. Eu adresez cuvinte bune acestei minorități, inclusiv de sărbătorile ei, pentru că eu cred că trebuie să întindem mâna, nu să dăm cu palma. Nu cred că trebuie să continuăm cu discursul acesta pe care îl știm de 50 de ani, în care ne acuzăm unii pe alții de diferite lucruri.
Eu vă cunosc punctul de vedere referitor la diverse subiecte legate din postările de Facebook ale cunoscuților mei care astfel au salutat și atitudinea d-voastră de normalitate …..
Dar cred că știți și dezamăgirea mea din ultima vreme, pentru că, de exemplu, la mitingul de la Cluj au fost și maghiari care au spus că demonstrează și împotriva unor lucruri votate de UDMR.
Știu asta, bineînțeles. Dar știu și faptul că sunt foarte puțini românii care nu se opun doleanțelor comunității maghiare, nu au nimic împotriva temelor abordate de liderii comunității, inclusiv ideea autonomiei. Cunoscuții mei sunt deranjați, cel puțin în aceeași măsură, de faptul că aceste probleme sunt abordate în spațiul public, în așa fel încât acestea să nu fie compatibile cu un „stat național”- așa cum este denumită deseori România. De exemplu, autonomia este egală cu separatismul. Care credeți că ar trebui să fie abordarea?
Eu nu vreau să dau sfaturi despre cum să abordeze alții lucrurile, pot spune doar cum gândesc eu. Constat că, în ultima vreme, în Europa foarte multe mișcări autonomiste sunt încurajate de cei care vor destrămarea Europei, a UE și a statelor naționale propriu-zise. Am constatat că o parte dintre aceste mișcări sunt influențate – dacă nu chiar încurajate – de Rusia. În ultima vreme sunt preocupat și scriu despre troli, despre tehnici de comunicare, despre tot ce se întâmplă în social media, prostii pe care le-au inventat ei. Cred că o parte din acest discurs al urii prezent la noi, provine din altă parte, din exteriorul României și al Ungariei. Și își dorește ca Europa, așa cum o știm noi, să nu mai funcționeze unită, și să ne întoarcem la situația blocurilor dinainte de 1989: blocul estic controlat de Moscova și blocul vestic care aparține civilizației occidentale. Eu cred că și românii și maghiarii își doresc să fie parte a civilizației occidentale și nu doresc să fie controlați de cei care vor să folosească un conflict vechi tocmai ca să avanseze cauza altor state. Să nu uităm că noi am fost folosiți de alte puteri și ne-am luptat unii cu alții când, de fapt, interesul nostru era să ne împăcăm.
Cum am putea să ne protejăm de aceste provocări, de fake news, care vor să ne dezbine. Evident, trebuie să fim informați, dar în afară de asta, care ar fi cea mai bună metodă?
Îmi vine în minte acum ce fac cei de la Târgu Mureș, care au o organizație civică și politică în care lucrează împreună români și maghiari. Cred că cea mai bună metodă este să vorbim mai mult unii cu alții. Din ce îmi spun prietenii mei din Ardeal, ”conflictul acesta l-ați inventat voi la București, că aici este înțelegere între noi. Eu cred cel mai bine ne putem proteja prin dialog. Uite, de exemplu visez să avem un manual comun de istorie, scris de istorici români și maghiari care să fie de acord, să scrie o carte istorie, mai ales a Evului Mediu – pentru că acolo este cea mai mare problemă – care să spună ambelor națiuni lucruri pe care să le poată accepta, dar care să fie și adevărate. Ar fi senzațional. Deoarece am senzația că aici uneori retorica este mai importantă decât faptele istorice.
Aș spune că aproape întotdeauna…
Eu cred că trebuie să construim realitatea în care ne acceptăm unii pe ceilalți așa cum suntem. Nu cred să fie o idee bună ca acum să luptăm pentru separări. Deoarece, în momentul de față, marii luptători pentru separare în Europa sunt cei care nu vor binele Europei comune și nici al națiunilor respective. Cel mai bun exemplu în acest sens a fost Catalonia, o regiune care, până la urmă, vrea să se separe de Spania. Sau cel puțin o parte a Cataloniei, că din câte știu, în acest caz voința comună este discutabilă. Dar, dincolo de aceasta, cred că acum trebuie să ne străduim să creăm unitate economică și egalitate, deoarece atunci și lucrurile vor funcționa și din punct de vedere spiritual. Îmi dau seama că nici în zona românească nu există acele naționalisme absurde, sunt o mulțime de personalități și păreri care întind mâna mai degrabă, decât să caute conflicte. Aici eu cred ca românii își doresc să fie prieteni cu maghiarii. Cel puțin în generațiile care urmează după noi. Ei nu mai fac astfel de deosebiri. Și așa tind să cred în naivitatea mea, că sunt români simpatici cu care merită să ieși la o bere…. Acesta este mesajul meu pentru maghiari.
Interviu realizat de Bartha Réka pentru www.maszol.ro