S-a născut într-o familie înstărită de moșieri, și a avut parte de o educație clasică. E interesat încă de tânăr de politica naționalităților, a ales în mod conștient facultatea de drept a Universității din Budapesta, unde va obține diploma de doctor mai întâi în studii politice (1903), apoi în drept. Din 1908 își deschide un birou de avocatură (menținut până în 1919).
A demarat în politică de tânăr: din 1910 este deputat de Bocșa în parlamentul budapestan. În cei opt ani de prezență parlamentară s-a concentrat asupra egalității în drepturi a naționalităților, dar era preocupat și de chestiunea dezvoltării culturale și economice. Era un adept entuziast al democratizării vieții publice, militând pentru extinderea dreptului de vot, a sprijinit ideea acordării votului pentru femei (atitudine susținută și de studiul publicat în 1918 cu titlul A választójogi bizottság tagjai a nők választójogáról [Poziția membrilor comisiei pentru vot despre dreptul femeilor de a vota]).
Se situează pe o poziție de espectativă în timpul evenimentelor Revoluției Crizantemelor din Ungaria, a privit ultima reuniune a parlamentului de la Viena, unde a participat și el, ca momentul înmormântării Monarhiei, respectiv cel al destrămării Ungariei.
După instaurarea noii administrații în Transilvania, se va întoarce la moșia sa din Lugoj, unde se implică în viața publică în postura de politician minoritar: devine deputat în parlamentul României ca președinte al secției bănățene a Partidului Maghiar din România, unde a activat în perioada 1927–1937. În 1928 devine deputat de Trei Scaune, iar preț de două mandate parlamentar de Satu Mare.
În 1922, împreună cu Sulyok István și Willer József vor edita periodicul Magyar Kisebbség, publicație apărută la Lugoj și centrată pe chestiuni de politică națională. Printre autorii care vor publica în revistă îi regăsim pe Mikó Imre, Nicolae Iorga, Bíró Vencel, Paál Árpád, Balogh Artúr. Revista va publica pe lângă scrieri de drept, politologie, istorie socială și articole de politică editorială, respectiv de sociologie a artei. Revista a apărut bilunar până în august 1942, având în total 22 de ediții. Atitudinea rațională a lui Jakabffy față de tematica revistei poate fi surprinsă și prin faptul că începând din 1923 a publicat și versiunea în limba română a revistei cu titlul Glasul minorităţilor (ulterior au publicat și articole în limbile germană și franceză). Extrase din revistă au apărut în seria de sociologie, politică și istorie culturală, respectiv cultură locală, sub denumirea Bánsági és Erdélyországi Füzetek [Caiete Bănățene și Ardelene], apoi Délerdélyi és Bánsági Tudományos Füzetek [Caiete științifice din Ardealul de Sud și Banat].
Începând din 1925 este prezent pe lângă arena politică românească, și în context internațional, participând la congresele din Elveția, organizate pentru dezbaterea problemelor minorităților. Începând din 1938, după dizolvarea Partidului Maghiar din România se va retrage temporar din viața politică. Din 1943 va sprijini activitatea Comunității Populare Maghiare.
A fost și el afectat, precum bunul său prieten și coleg Mikó Imre, de evenimentele anului 1944, fiind internat ca ostatic minoritar la București, unde a petrecut opt luni, apoi va fi consemnat la domiciliu obligatoriu la Hațeg. Restricția e suspendată abia la sfârșitul anului 1954. În 1957 se va muta la fiul său în Satu Mare unde-și trăiește ultimii ani retras.
Activitatea sa profesională a fost recunoscută și de Academia Ungară de Studii: în 1938 a fost ales membru extern al prestigiosului for.
A románok hazánkban és a Román Királyságban [Românii din Ungaria și din Regatul Român]. Budapesta, 1918.
Emlékirat a lugosi magyarság sérelmeiről [Memoriu despre prejudiciile maghiarimii din Lugoj]. Lugoj, 1921.
Erdély statisztikája [Statistica Transilvaniei]. Lugoj, 1923.
Adatok a magyarországi románság történetéhez a magyar uralom alatt [Contribuții la istoria românilor din Ungaria sub dominația maghiară]. Lugoj, 1931.
A bánsági magyarság húsz éve Romániában [Două decenii ale maghiarimii în România]. Budapesta, 1939.
Krassó-Szörény vármegye története, különös tekintettel a nemzetiségi kérdésre [Istoria comitatului Caraș-Severin cu privire specială la chestiunea națională]. Lugoj, 1940.
Kisebbségi sorskérdések [Probleme minoritare decisive]. Kriterion, Kolozsvár, 2005.
3minut