Tatăl său a fost profesor la academia de economie din Cluj. După clasele primare și studiile medii absolvite la Cluj, Tulogdy se va înscrie la Facultatea de Geografie–Științele Naturii din cadrul Universității Ferenc József, avându-i profesori printre alții pe reputații Cholnoky Jenő și Szádeczky-Kardoss Gyula. Performanțele remarcabile îi permit să devină preparator încă în anii studenției la Institutul de Geologie.
A absolvit studiile superioare în 1914, înaintea izbucnirii războiului mondial și se înrolează ca voluntar. E trimis pe frontul din Galiția, de unde se întoarce fiind grav rănit. După o reabilitare prelungă devine profesor suplinitor, iar din 1921 până în 1945 este profesor titular la Colegiul Reformat din Cluj. Din 1945 este profesor la catedra de geografie a Universității Bolyai, decan al Facultății de Matematică–Științele Naturii. Pe lângă geografie a ținut cursuri de climatologie, hidrologie, respectiv prelegeri de istorie a descoperirilor geografice.
Odată cu unificarea universităților Babeș și Bolyai va fi pensionat în 1959, dar și-a continuat activitatea de autor de specialitate și cea de redactor.
Potrivit colegilor era un pedagog entuziast și conștiincios, a organizat excursii de studiu și ieșiri pe teren pentru studenții săi.
În afară de activitatea de la catedră s-a ocupat în mod permanent de munca de cercetare, de redactarea textelor de specialitate și de publicare. De numele său se leagă mai mult de 200 de studii, articole, publicații, printre care găsim deopotrivă lucrări de specialitate și de popularizare. S-a străduit să aproprie geografia către toți cei interesați, s-o prezinte într-o formă accesibilă și explicabilă: astfel a colaborat și la lucrări cum ar fi Földrajzi kislexikon [Mic lexicon geografic], 1976, redactat în colaborare cu profesorii de geografie Madarász Antal și Balás Árpád.
Nu s-a limitat doar la cercetarea, studierea mediului, dar a avut și încercări premature în zona ocrotirii mediului înconjurător. Împreună cu profesorii Alexandru Borza și Emil Racoviţă a avansat în 1927 ideea constituirii unor parcuri naționale protejate, dar inițiativa nu a avut încă sorți de izbândă.
A efectuat numeroase cercetări în domeniul reliefului, una din temele preferate fiind fenomenele carstice, respectiv peșterile; a întocmit catalogul speologic al Transilvaniei.
Din 1910 este membru al Asociațiai Maghiare de Științe Naturale, din 1922 membru al Societății Maghiare de Geografie și al Asociației Muzeul Transilvan. Vreme îndelungată a deținut funcția de vicepreședinte al Asociației Ardelene Carpați (în 1936 este redactorul revistei Erdély, publicația Asociației). A scris și redactat manuale pentru clasele ciclului mediu de învățămînt, precum și cursuri universitare.
Erdély geológiája [Geologia Ardealului]. Minerva, Kolozsvár, 1925.
A Székelyföld földrajza [Geografia Țării Secuilor]. Minerva, Kolozsvár, 1929.
Turisták és cserkészek könyve [Cartea turiștilor și cercetașilor]. Minerva, Kolozsvár, 1929.
A túravezetésről [Despre organizarea drumețiilor]. Cluj, 1930.
A Tordai-hasadék [Cheile Turzii]. Cluj, 1939.
Kalotaszeg földrajza [Geografia Țării Călatei]. Cluj, 1944.
Erdély kis turistakalauza [Micul ghid turistic al Transilvaniei]. Budapesta, 1940.
Természetjárók könyve [Cartea drumeților]. București, 1959.
RoMIL
Dénes György: Búcsú Tulogdy Jánostól. Karszt és Barlang, 1979. 1–2. félév.
Ajtay Ferenc László: Dr. Tulogdy Jánosra emlékeztünk. Földrajzi Múzeumi Tanulmányok. 1992.
Nagy Arisztid: Emlékezés Tulogdy János professzorra. Magiszter, 2007. 3-4. sz.
Foto: http://www.termeszetvilaga.hu/szamok/tv2017/tv1704/kubassek.html
3minut