Având un tată funcționar la bancă, Zsakó își amintește de copilărie ca de o perioadă senină și liniștită. Studiile medii sunt legate de Colegiul Unitarian din Cluj (1936–1944). Decide încă de la vârsta de 14 de ani să devină chimist, influențat de profesorul său preferat László Tihamér, își va utila acasă un mic laborator.
Începe studiile superioare la Universitatea Tehnică din Budapesta în 1944, dar după preluarea puterii de către extrema dreaptă se va întoarce acasă, devenind student al universității clujene, unde obține diploma în 1948. În 1956 devine candidat al științelor.
După satisfacerea stagiului militar va continua în mediul universitar ca asistent, din 1963 devine conferențiar, apoi profesor la Universitatea Babeș–Bolyai. Din 1972 a ținut prelegeri ca profesor asociat în Algeria, în 1990 se va pensiona.
A predat în limbile română și maghiară, eficiența sa pedagogică e dovidetă prin faptul că timp de două decenii manualul său a fost utilizat în universitățile din România.
A scris și cărți de promovare a științei: Az elemek története [Istoria elementelor] – 1959, Atomok és molekulák világa [Universul atomilor și al moleculelor] – 1963, Kémiai kislexikon [Mic lexicon de chimie] – coautor; 1980.
A obținut rezultate științifice remarcabile în pofida condițiilor schimbătoare și adesea neprielnice. A publicat în decursul carierei mai mult de 270 de lucrări și articole. Printre principalele domenii de cercetare menționăm: cinetica izotermă în sisteme omogene și eterogene, studierea unor compuși complecși, chimia fizică a unor domenii interdisciplinare. S-a preocupat îndelung și de problemele analizei termice. În anii socialismului participarea sa la viața științifică internațională a fost limitată, nu s-a putut conecta la mediul profesional din țările mai dezvoltate. Cu toate acestea din 1971 este cooptat în comitetul de redacție a prestigioasei reviste Journal of Thermal Analysis, în 1993 este distins de Academia Română, devine membru extern în Secția de Chimie din cadrul Academiei Ungare de Științe.
Chimia a rămas un vector determinant pe tot parcursul vieții: după pensionare va continua să coordoneze lucrări de doctorat, din 1992 este profesor asociat la Universitatea Tehnică din Budapesta.
Din 1990 devine membru al Asociației Muzeul Transilvan și al Societății Maghiare Tehnico-științifice din Transilvania; în 1991/92 deține funcția de președinte al organizației clujene a Societății Bolyai. A fost atras și de relația filosofie–științele naturii, scrierile de acest gen fiind publicate în revistele Korunk și Revista de filosofie. A fost autor sau coautor, ori traducător al unor manuale de chimie pentru învățământul mediu.
Mormântul său se află în cimitirul Házsongárd (Central) din Cluj.
Az elemek története [Istoria elementelor]. București, 1959 (ed. secundă în 1964)
Az atomok és molekulák világa [Universul atomilor și al moleculelor]. Cu Várhelyi Csaba, București, 1963.
Chimie fizică. Stările de agregare. Termodinamică chimică. (coautor) București, 1968.
Chimie fizică. Structura atomilor şi moleculelor. București, 1973.
Simetria şi structura moleculelor. (coautor) Cluj, 1998.
RoMIL
Várhelyi Mária: Zsakó János professzor élete és munkássága. Szabadság, 2011.
Várhelyi Csaba – Liptay György: Zsakó János. Magyar Kémiai Folyóirat. 2001, 504–505. p.
Foto: Dr. Vásárhelyi Mária: Zsákó János professzor élete és munkássága. Szabadság. 2011.
3minut