Figură proeminentă a vieții teatrale transilvane, fiul poetului Tompa László. Își începe studiile medii la Colegiul Reformat din orașul natal, după desființarea colegiului trece la Liceul Romano-Catolic, unde obține diploma de bacalaureat (1930). Este licențiat în drept, fiind absolventul facultății din cadrul Universității Ferdinand I. din Cluj (1930–1935). În perioada 1936–41 devine asistent de regie la Teatrul Național din Budapesta, unde lucrează alături de Németh Antal, după care va fi regizor la Teatrul Național Maghiar din Cluj în perioada 1941 – septembrie 1944. În timpul asediului capitalei ungare se află la Budapesta, unde va lega prietenii strânse cu cei mai însemnați actori ai vremii. După terminarea războiului se întoarce în Transilvania și se implică în elaborarea proiectului de înființare a teatrului târgu-mureșean, inițiativă susținută de Uniunea Populară Maghiară: în 1945 va di însărcinat, împreună cu Kemény János, cu organizarea economico-administrativă și artistică a teatrului.
Devine directorul acestei instituții denumită Teatrul Secuiesc; se menține în această funcție de la inaugurarea din 10. martie 1946. până în anul 1966.
În 1954 e distins cu Premiul de Stat și devine Maestrul Emerit al Artei. În primul deceniu de directorat compania târgu-mureșeană a ajuns o trupă cunoscută în țară și în străinătate, devenind o echipă reprezentativă a scenei ardelene maghiare. Referirile la problemele sociale, mesajul către comunitate s-au completat cu o minuțioasă elaborare psihologică a situațiilor dramatice, a scenelor, producțiile puteau fi considerate ca niște performanțe exemplare ale microrealismului. De la începutul anilor ’60 Tompa va semna regia celor mai impresionante premiere ale pieselor lui Tamási Áron pe reprezentații montate pe scenele teatrelor din Târgu Mureș și Sfântu Gheorghe.
Activitatea pedagogică al lui Tompa Miklós este la rândul ei deosebit de însemnat: predă regie la Institutul Maghiar de Artă, începând din 1949, și va continua din 1954 la Institutul de Artă Teatrală Szentgyörgyi István; din momentul înființării celor două secții devine rectorul instituției (1976–1981), apoi consilier artistic (1981–1983). Semnează regia spectacolului festiv din 1973, prin care s-a inaugurat noua clădire a teatrului din Târgu Mureș. Secția maghiară a Teatrului Național din Târgu Mureș a preluat numele său în 1997, ca recunoaștere a activității sale regizorale și a rezultatelor obținute ca director. Fiul său, Tompa Gábor a ales și el cariera tatălui său: din 1992 și până în prezent e regizor și director al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj.
Machiavelli: Mătrăguna (1946, cu Szabó Ernő);
Márai Sándor: Kaland ([Aventură] – 1947);
Molière: Avarul (1947);
Ben Jonson: Volpone (1948);
Móricz Zsigmond: Úri muri (Chef boieresc) – 1949, în colaborare cu Szabó Ernő;
Caragiale: Scrisoarea pierdută (1949, în colaborare cu Kovács György și Szabó Ernő);
Gorki: Micii burghezi (1949, împreună cu Kovács György și Szabó Ernő);
Cehov: Pescărușul (1951, în colaborare cu Delly Ferenc și Szabó Ernő);
Bródy Sándor: A tanítónő (Învățătoarea) – 1956, împreună cu Kőmíves Nagy Lajos;
Kós Károly: Budai Nagy Antal (1957);
Richard Nash: Omul care aduce ploaia (1958, în colaborare cu Rappaport Ottó);
Vișnevski: Tragedia optimistă (1959);
Cehov: Unchiul Vania (1963);
Tamási Áron: Énekes madár [Pasărea cântătoare] – 1978;
Tamási Áron: Csalóka szivárvány [Curcubeu înșelător] – 1986.
3minut