Opera sa polivalentă slujește păstrarea și dezvoltarea tradițiilor muzicale maghiare. După absolvirea studiilor medii la Școala de Muzică din Târgu Mureș, ca discipolul lui Trózner József, va obține diploma de compozitor la Conservatorul de Muzică Gheorghe Dima din Cluj în 1959, sub îndrumarea lui Jodál Gábor.
Și-a început cariera ca dirijor la Ansamblul Popular Secuiesc de Stat din Târgu Mureș, și pentru că se arăta interesat de cercetarea folclorului încă în anii studenției, a continuat să participe la munca de teren el însuși culegând cântece populare. Din 1963 este conferențiar la Institutul de Artă Teatrală Szentgyörgyi István. Își aduce aportul la conturarea repertoriului Ansamblului, participă tot mai des la turnee, astfel că munca de creație rămâne în plan secund. Din 1967 va preda cu normă întreagă la Institutul de Artă Teatrală istoria muzicii, teoria muzicii, tehnica rostirii, iar această activitate pedagogică îi conferă fundamentul pentru lucrările sale științifice de mai târziu, cum ar fi de exemplu studiul Nyelv és prozódia [Limbă și prozodie] – Korunk, 1974/10. Din 1961 devine membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Va publica studii, recenzii, scrieri publicistice în mai multe reviste; în perioada 1969–1976 face parte din colectivul redacțional al revistei Művelődés.
A ținut prelegeri de specialitate la institutele de muzică din Ungaria, România, Statele Unite și Franța. A organizat cursuri de specialitate, întâlniri corale, era preocupat în continuare de culegerea muzicii populare.
Are o amplă și variată activitate componistică, cuprinzând piese de muzică de cameră, creații vocal-simfonice și lucrări pentru coruri de copii.
A scris muzică de scenă pentru mai multe producții teatrale, dar a compus și pentru Ansamblul Secuiesc de Stat sau a orchestrat (muzică de scenă și piese muzicale) .
În anii ’80 posibilitățile activității artistice s-au restrâns treptat în România, Szabó Csaba s-a străduit să-și mențină principiile profesionale, apoi în 1988 va emigra din fața retorsiunilor puterii. În Ungaria a activat ca profesor la Institutul Pedagogic Berzsenyi Dániel din Szombathely.
Din 1989 a fost membru al Asociației Compozitorilor Maghiari.
Opera sa polivalentă poate fi caracterizată prin corelația strânsă între componistică, cronici muzicale și activitatea pedagogică.
Hogyan tanítsuk korunk zenéjét? [Cum să predăm muzica contemporană?]. București, 1977.
Zene és szolgálat. Cikkek, tanulmányok [Muzică și misiune. Articole, studii]. București, 1980.
Csángómagyar daloskönyv 1972–1988. [Cântecele ceangăilor maghiari 1972–1988.]. Coautor: Seres András. Budapesta, 1991.
Erdélyi magyar harmóniás éneklés a XVIII. században [Cântatul armonic în Ardeal în secolul XVIII.]. Budapesta, 2001.
Adalékok a népzene prozódiai kérdéseihez [Contribuții la problematica prozodiei în muzica populară]. Szombathely, 2003.
Öt madrigál középkori erdélyi latin költők verseire [Cinci madrigale pe poeziile unor poeți latini din Ardeal]. 1968.
Csángó dalok a tatár fogságból [Cântece ceangăiești din timpul invaziei tătare]. 1968.
Öt dal Dsida Jenő verseire, szoprán hangra és zenekarra [Cinci cântece la poeziile lui Dsida Jenő. Pe voce soprană și orchestră). 1969.
Négy kis darab hegedűre és zongorára [Patru miniaturi pe vioară și pian]. 1978.
Szvit gordonkára és kolompokra [Suită pe violoncel și clopoțele]. 1978.
Négyen a térben [Patru în spațiu]. Cvartet. 1979.
Öt duó hegedűre és gordonkára [Cinci duouri pe vioară și violoncel]. 1980.
Conversations (pe pian și instrumente de percuție). 1983.
Duó szaxofonra és fagottra [Duo pe saxofon și fagot]. 1984.
Looking back (pe violoncel și pian) 1992.
Öt darab orgonára [Patru piese pe orgă]. 1998.
Szent Márton mise [Liturghia Sfântul Martin]. 2002.
Szent Cecília mise [Liturghia Sfânta Cecilia]. 2003.
3minut