Este una din figurile proeminente ale artei fotografice ardelene din secolul 20., de numele său se leagă înființarea primului club de foto, organizarea mișcării de fotografie în Târgu Mureș.
După absolvirea studiilor medii la Colegiul Bethlen din Aiud s-a înscris la facultatea de drept a Universității I. Ferenc József, dar a abandonat studiile după doar doi ani. Bazele fotografiei și le-a însușit în mod autodidact, din 1930 este prezent la expozițiile internaționale, în 1933 va primi prima recunoaștere în acest mediu. Cariera va fi frântă de războiul mondial și de anii prizonieratului. Se întoarce abia în 1948, iar în 1953 va fi cel care inițiază înființarea primului club foto din România la Târgu Mureș.
Deși se ocupase de fotografiat și anterior, această îndeletnicire îi va asigura existența doar de la finele anilor 1950, din momentul în care Sütő András îl invită în 1958 să devină fotoreporter în redacția proaspăt înființatei reviste Művészet (din 1959 denumită Új Élet). Până la pensionarea din 1974 a activat în calitate de colaborator intern al revistei. S-a evidențiat prin portrete de calitate și fotografii despre artiști de un nivel ridicat, instantanee de reportaj, imagini despre monumente, fotografii de obiecte, portrete și fotografii nud.
A participat la mai mult de cinci sute de expoziții în țară și internaționale, a călătorit extrem de mult în timpul unui regim în care această posibilitate era limitată, activitatea sa a fost recunoscută de aprope 200 de premii și distincții.
E bine cunoscut printre istorici și etnografi, dat fiind că a surprins porturile populare, cultura materială, obiceiurile și tradițiile din diferite colțuri ale Transilvaniei. A fost fotograf de presă recunoscut, lucrările i-au fost publicate printre altele de revistele Utunk, A Hét, Dolgozó Nő. Imaginile sale pot fi considerate adevărate tablouri complete, își înfățișează epoca mai concret, mai obiectiv decât orice cronicar sau istoric cu condei inspirat.
Universul satelor ardelene, realitatea existenței rustice reprezintă un leitmotiv al seriilor sale. Acest palier al operei poate fi asemănat cu cea a fotografului Korniss Péter, care și-a cucerit un renume mondial datorită fotografiilor despre lumea agrestă din Câmpia Transilvaniei.
Activitatea sa ca fotograf de scenă este deasemenea însemnată: a fost unul din cei mai inspirați specialiști ai genului care a imortalizat ipostazele producțiilor teatrale. În ultimii 15 ani din viață s-a dedicat aproape în totalitate teatrului. Moștenirea sa cuprinde mai mult de 200 de mii de fotografii.
Este membru și multiplu premiat al uniunii internaționale a fotografilor. Majoritatea fotografiilor sale a fost încredințată în custodia Muzeului Haáz Rezső, prelucrarea materialului cu tematică teatrală se află în curs de prelucrare.
2minut