Numele inițial de familie este Klärmann Bernát. Tatăl său era croitor de bărbați la Alba Iulia. Studiile medii și le absolvă în orașul natal, calificativele obținute denotă faptul că nu suporta sistemul riguros de învățământ. Primele sclipiri ale talentului său se întrezăresc în afara orelor de literatură maghiară, în cadrul lecturilor publice ale cercului literar școlar. Datorită unei pozne școlărești nu i se permite să-și dea examenul de bacalaureat, obținând diploma mai târziu la Liceul Romano-Catolic din Cluj. Își continua studiile de drept la Oradea, însă tatăl său va da faliment, și e internat în ospiciu, e incapabil să susțină cheltuielile studiilor, astfel Karácsony va obține diploma de jurist la Cluj abia după primul război mondial. Nu a profesat cu plăcere, ceea ce denotă iarăși caracterul liric al personalității sale.
E rănit în primul război mondial, după vindecare va fi retrimis pe front, de unde revine în 1919.
Primele nuvele sunt publicate de săptămânalul Gyulafehérvári Hírlap (1908–1909), semnate cu numele original, primul succes de răsunet se datorează nuvelei Dinnyebefőtt [Compot de pepeni] apărută în revista Napkelet (1920).
Clujul anilor 30 devine adevăratul său anturaj, care i-a asigurat avantajele unei existențe burgheze și condițiile optime pentru întemeierea familiei. Este perioada în care – după nesiguranța anilor din tinerețe și ororile războiului – Karácsony Benő are parte de liniște și succes. Deși își continuă activitatea de avocat, această preocupare vizează mai ales siguranța traiului, care îi permite să se concentreze asupra proiectelor sale de scriitor. Deși nu a participat la înființara comunității Helikon, mai târziu se alătură acestei grupări, și va fi prezent până în 1942 la deja clasicele întruniri de la Brâncovenești, publicând în mod regulat în ziarele și revistele clujene. Romanele sale apărute într-o cadență susținută – Pjotruska (Piotrușca),1927, Új élet kapujában [La poarta unei vieți noi], 1932, Napos oldal (Cu capul în soare), 1936, Utazás a Szürke Folyón [Călătorie pe fluviul cenușiu], 1940 – se disting printr-o tonalitate lirică, condimentate de ironie, textele sale fiind facile și îmbibate de un umor devastator, dar în planul secund se întrezărește o sinceră atitudine autoreflexivă. Recurge adesea la teme autobiografice. Stilul său nu se mărginește la exploatarea umorului de limbaj. Datorită caracterului polivalent critica epocii nu reușește să-l înregimenteze într-o categorie anume care s-ar fi pretat operelor sale grotesce, pline de fantezie. Astfel e considerat un scriitor aparte, textele găsindu-și numitorul comun în atitudinea jovial-rezignată a autorului.
La începutul anilor ’40 ajunge la apogeu: piesele sale sunt incluse regulat în repertoriul teatrului clujean, iar nuvelele publicate în Erdélyi Helikon și în revista budapestană Napkelet. Romanul Napos oldal (Cu capul în soare) îi va consfinți triumful atât în Transilvania, cât și în Ungaria. Romanele publicate inițial la Breasla Ardeleană de Arte Frumoase au fost reditate de Editura Kriterion în anii ’70, și redivivusul continuă și după anii 1990, mărturie stând repetatele reeditări și traduceri. Colecția Biblioteca Kriterion oferă posibilitatea unor traduceri în limba română: Piotrușca (în traducerea lui George Sbârcea, cu prefața lui Fănuș Neagu, 1973), Cu capul în soare (traducere de Petre Bokor, 1974), Cu pasul în liniște (Petre Bokor, 1976).
În anii de după semnarea celui de al doilea Tratat de la Viena e nevoit să-și închidă biroul de avocatură, și tot în urma legilor care au restrâns drepturile evreilor i se va interzice publicarea în ziare și reviste. În urma instaurării atmosferei fascizante la Cluj, decide să părăsească orașul. Proiectul eșuează datorită gravelor probleme psihice ale soției, scriitorul refuzând s-o abandoneze în spital. În timp ce consoarta primește îngrijirile cuvenite, Karácsony va fi internat în ghetoul de la Cluj, apoi transportat la Auschwitz. Deși credea că fiul său e în siguranță, toți cei trei membri ai familiei vor pieri în acele luni, dar el nu va afla acest lucru. La începutul verii lui 1944 poetul Salamon László îl va întâlni în lagăr: „L-am zărit în straie vărgate de deținut, rezemat de peretele unei barăci sub asediul razelor toride. M-am »bucurat« din cale afară că îl găsesc în viață și l-am salutat cu voce tare. Când mă interesam în ton banal de starea lui, și-a ațintit privirea piezișă și mi-a spus: – Mă pregătesc să scriu Árnyékos oldal [Cu capul în umbră]. – Nu l-am mai revăzut niciodată.”
Romanul A megnyugvás ösvényein (Cu pasul în liniște), rămas în manuscris, a apărut în 1946. Volumele sale apărute mai recent sunt: Líra [Lira]. Kriterion, Bukarest, 1990 (în selecția și cu prefața lui Géczi A. János), respectiv Nyári délután a régi Fehérvárt [După amiază de vară în Alba Iulia de odinioară]. Editura Kalota, Kolozsvár, 2008 (redactat și prefațat de Balázs Imre József).
Bibliografie
Tót H. Zsolt: Széttaposott ösvény. Karácsony Benő élete és művei.
Nicolae Balotă: Karácsony Benő. Ford. Vallasek Júlia. Holmi, 2002. 8. sz., 1046–1051.
Nyáry Krisztián: Karácsony Benő. eloerdely.ro/szemelyisegek/karacsony-beno
4minut