Este al cincelea copil provenind dintr-o familie modestă. Cu puţin timp după naşterea sa familia se stabileşte la Budapesta, aici îşi începe şi studiile. Se evidenţiează rapid prin talent şi sete de cunoaştere: absolvă cu rezultate excelente liceul real, obţinând de regulă premiul întâi la concursurile de recitat. În timpul liber oferă consultaţii elevilor mai mici pentru a atenua grijile materiale ale părinţilor. Urmăreşte regulat spectacolele Teatrului Naţional, având intrare liberă cu permisiunea directorului Paulay Ede. După bacalaureat se înscrie la dorinţa părinţilor – pe lângă Academia de Actorie – la Universitatea Tehnică, dar sfătuit de profesor, va întrerupe după un an studiile de inginerie şi îşi canalizează întreaga energie spre actorie. Tot la propunerea profesorilor se va înscrie după absolvirea primului an direct în anul trei. După obţinerea diplomei în 1894 semnează un contract cu trupa de teatru de la Miskolc. În stagiunea următoare va continua la Szeged, fiind chemat de Makó Lajos, apoi la solicitarea directorului Megyeri Dezső evoluează la Cluj. Concomitent cu activitatea de pe scenă îşi începe studiile la Universitatea I. Ferenc József, secţiile maghiară–franceză şi filozofie. Datorită aptitudinilor sale proeminente, va fi numit regizor peste un an. Îşi susţine teza de doctorat în filozofie în anul 1900 cu o disertaţie despre viaţa şi operele dramaturgului Csiky Gergely. Între 1901 şi 1905 se află în fruntea teatrului de la Szeged, apoi – acceptând numirea de către prim ministrul Tisza István – devine din nou directorul Teatrului Naţional Maghiar din Cluj, începând din aprilie 1905 până în 1930. În momentul numirii sale erau în toi lucrările noului sediu, inaugurat în septembrie 1906, astfel că trupa a părăsit deja celebra clădire (construită în 1821) din strada Kogălniceanu. Potrivit legendei, pentru marcarea simbolică a continuităţii, Janovics a pus să se taie o scândură din scena veche, ea fiind inclusă în scena „palatului”. Acest gest avea la bază convingerea că palatul va deveni lăcaşul demn al Teatrului Naţional, doar dacă se va perpetua şi se vor împământeni tradiţiile şi spiritualitatea veche ale trupei, o tradiție de mai mult de un secol.
Între timp la Cluj se construia şi un alt teatru. Exista Cercul de teatru de vară, un edificiu din lemn construit în 1874, pe banii lui Korbuly Bogdán, iar în locul său se înălţa o altă clădire din piatră. Era o investiţie realizată în 1909–1910, în mare parte prin aportul financiar al lui Janovics, care a înfiinţat un cinematograf, provocând critici vehemente din partea presei şi a contemporanilor săi. Lângă cinematograf îşi va găsi locul şi un studio de filmări, dotat cu tehnica specifică acelor vremuri.
În calitate de producător a turnat 65 de filme între 1913–1920, Janovics semnând 31 de scenarii și asumându-și rolul de regizor în cazul a 33 de producții cinematografice.
Ca director de teatru şi regizor renumit a fost printre primii care a recunoscut posibilităţile artistice derivate din film. În alegerea tematicii filmelor sale a fost inspirat de dramaturgia şi poezia maghiară. Sub îndrumarea sa şi-a început cariera Korda Sándor, cel care a pus bazele industriei cinematografice britanice, şi a devenit cunoscut sub numele de Sir Alexander Korda. Tot de numele lui Janovics se leagă startul carierei lui Kertész Mihály (Michael Curtiz), regizorul peliculei Casablanca, film distins cu premiul Oscar. Renumiţii actori ai epocii au fost distribuiţi în filmele sale (soţia sa, Poór Lili, respectiv Blaha Lujza, Jászai Mari, Szentgyörgyi István). Prima sa producţie cinematografică – filmul Sárga csikó [Mânzul galben], realizată în colaborare cu fabrica de filme Pathé – s-a bucurat de un succes mondial. După instalarea administrației românești noua clădire din fosta piaţă Hunyadi fost preluată de trupa de teatru în limba română, înfiinţată la Cluj, în timp ce Janovics şi trupa sa trebuia să se mute în clădirea de lângă Parcul Central. Încasările provenite din studioul de film şi cinematografe au fost orientate spre sprijinirea teatrului confruntat cu dificultăţi materiale, iar când resursele lui Janovics au secătuit între 1930–1933, a fost marginalizat treptat, și îndepărtat din fruntea teatrului. În următoarea etapă sprijinirea, respective asigurarea funcționării instituției a fost preluată de Asociaţia de Sprijin a Teatrului, condusă de Bánffy Miklós, apoi după 1. septembrie 1933 de Thália SA. Conducerea orașului Szeged l/a însărcinat în 1936 cu alcătuirea programului artistic din cadrul Jocurilor în Aer Liber. Deşi a trecut la religia reformată, a fost nevoit să suporte atacuri nedemne din cauza originii sale evreieşti, iar în timpul războiului a fost nevoit să se ascundă. A preluat din nou conducerea teatrului clujean în 1945, dar vârsta înaintată şi încercările din timpul războiului l-au marcat atât de mult, încât nu a mai reuşit să-şi joace ultimul rol, cel al lui Biberach, din drama Bánk bán: moare în dimineaţa premierei (16. noiembrie 1945).
În 1907 a publicat volumul A magyar dráma irányai [Direcţiile dramei maghiare], în 1913 o altă carte cu titlul A magyar dráma fejlődése [Dezvoltarea dramei maghiare]. A scris istoria teatrului clujean în două volume: în 1941 apare la Budapesta volumul A Farkas utcai színház [Teatrul de pe strada Farkas]. Celălalt volum, rămas în manuscris va fi îngrijit și redactat de către Kötő József cu mai bine șase decenii după scrierea sa: A Hunyadi téri színház története [Istoria teatrului din piaţa Hunyadi], Cluj-Napoca, 2001.
4minut