Este considerat ca fiind unul din cei mai polivalenți și mai proeminenți creatori ai artei contemporane ardelene. Provine dintr-o familie de armeni catolici, tatăl său era pictor de decoruri la Teatrul Maghiar din Cluj, astfel că va cunoaște încă de copil culorile, ustensilele de pictat și chiar metoda de lucru cu penelul. A absolvit Școala Medie de Arte Frumoase din Târgu Mureș în 1954. A urmat cursurile superioare în orașul natal, ca student al Institutului de Arte Plastice Ion Andreescu, unde i-a avut ca profesori printre alții pe Kádár Tibor și Miklóssy Gábor; cel din urmă, precum și artiștii pe care i-a cunoscut în anii ’50 la Cluj, i-au influențat cariera. Prietenia cu pictorii Nagy Albert, Fülöp Antal Andor și Mohi Sándor a avut un aport considerabil în definirea viziunii sale artistice, dar a învățat mult și de la soția sa, artista în ceramică (Sárközy Márta). Dintre creatorii străini Henry Moore a avut cel mai mare impact asupra lui Jakobovits: a cunoscut lucrările renumitului sculptor la o expoziție bucureșteană din 1965.
După absolvirea studiilor universitare se va stabili la Oradea, unde a activat la începutul anilor ’60 ca scenograf al secției maghiare al teatrului, după care va lucra la Muzeul Țării Crișurilor, respectiv a predat desen și istoria artei. De la mijlocul anilor 1980 până în 1997 este muzeolog principal, concomitent un animator și îndrumător a vieții culturale orădene.
Între 1996–2012 a îndeplinit și funcția de președinte a Breslei Barabás Miklós, reorganizată după 1989.
Activitatea de restaurator face parte integrantă din opera sa. Colaborând cu episcopul romano-catolic de Sătmar, Tempfli József a întocmit registrul artefactelor aflate în proprietatea bisericii catolice, a participat efectiv la câteva lucrări de restaurare. Considera că era imperios necesar înființarea unui muzei transilvan maghiar de arte frumoase care și-ar fi propus realizarea de colecții ale artiștilor secolului 20.
Creațiile sale sunt caracterizate prin primatul cromaticii, studierera interacțiunii diferitelor culori. Experimentarea cu materiale, texturi și culori poate fi surprinsă și pe ceramicile și sculpturile sale. S-a străduit ca prin lucrările sale – în loc de persoane, obiecte, naturi moarte citadine – să prezinte situații, să exprime conținuturi aflate dincolo de vizibil. A fost o prezență regulată pe simezele județene și naționale, la expozițiile de grup din străinătate. În 1981 a avut o expoziție personală la Utrecht.
Scrierile sale de specialitate au apărut în paginile revistelor Fáklya, A Hét, Korunk și Utunk.
2minut