Este unul din renumiții botaniști transilvăneni; părinții aveau o gospodărie rurală, modul de viață într-un anturaj natural, aproprierea localității Rimetea și proximitatea vestitului munte Colții Trascăului au contribuit cu siguranță la dezvoltarea personalității lui Gergely János.
Își începe studiile în 1935 în satul natal, le continuă la Cluj, unde va absolvi ca premiantul clasei. Diploma de bacalaureat e obținută la școala serală, pentru că între timp Gergely se pregătea pentru meseria de croitor de bărbați. Din 1950 se înscrie la Facultatea de Științe Naturale din cadrul Universității Bolyai. Este perioada în care se conturează stilul de viață „amfibiu”: participant al vieții culturale urbane și în aceeași măsură actorul universului tradițional din satul natal. Și-a ales ca temă pentru lucrarea de licență flora zonei Colții Trascăului.
Din anul 1954 devine preparator la catedra de botanică a Universității Bolyai, unde va participa la cercetarea floristicii Transilvaniei în postura de colaborator al lui Csűrös István. Influența efortului comun poate fi surprinsă și în activitatea ulterioară, Gergely contribuind pe mai departe la aprofundarea cunoștințelor legate de taxonomie și fitocenoză.
Potrivit aprecierii profesorilor săi: „era adeptul entuziast și participant activ al oricărei inițiative nobile”.
Din 1957 până la dispariția sa a fost colaborator științific la Grădina Botanică din Cluj, devenind botanistul șef al instituției. Și-a întemeiat o familie la Cluj, unde a participat activ la viața culturală a urbei. A organizat numeroase expediții geobotanice împreună cu studenții săi.
În disertația pentru obținerea diplomei de doctor a abordat flora zonei dintre Izvoarele (județul Alba) și râul Mureș. Studiile de specialitate semnate de Gergely se concentrează preponderent asupra Transilvaniei, focusate asupra unor microregiuni; s-a atdpreocupe cercetarea florei și vegetației defileului din Valea Iadului și din Secuime, rezultatele fiind publicate în numeroase studii și volume. La finele anilor ’50 a colaborat la un studiu privind speciile de stejar cu Muzeul Maghiar de Științele Naturii.
Pe lîngă munca de cercetare de mai bine de trei decenii a fost redactor șef adjunct la revista de specialitate Contribuţii Botanice, a redactat periodicul Flora Romaniae Exsiccata.
Efortul său de extindere și perfecționarea herbarului au dus la atribuirea titlului de „custode al muzelului”. A colectat nenumărate exemplare noi pentru herbarul și catalogul de semințe a Grădinii Botanice. Ca rezultat al muncii sale herbarul s-a îmbogățit cu mai multe mii de file.
A fost cel mai tânăr colaborator al echipei de specialiști implicați în amplul proiect Flora R.P.R.; a descris trei specii noi de plante și șapte fitocenoze, necunoscute până atunci. A publicat preponderent în limba română, dar i-au apărut articole și în limbile germană și maghiară.
A tradus (împreună cu Pázmány Dénes,1960) în limba maghiară lucrarea lui Iuliu Prodan și Alexandru Buia Flora mică ilustrată a R.P.R.; a colaborat la redactarea volumului Kovászna megye gyógynövényei [Plantele medicinale ale Județului Covasna] – 1973. A susținut prelegeri de popularizare a cunoștințelor botanice în emisiunile Radio Cluj, în limbile maghiară și română. Articolele i-au fost publicate în cotidianul clujean Igazság. Iar studiile au apărut în numeroase reviste (Studii şi Cercetări Biologice, Studia Universitatis Babeş–Bolyai, Seria Biologia etc.).
A adus plante de pe colții Trascăului și le-a sădit în grădina amenajată cu stânci a Grădinii Botanice din Cluj: arealul îi poartă astăzi numele.
Moartea îl surprinde în somn, în timp ce se relaxa înaintea unei excursii de geobotanică. Mormântul său se află în cimitirul Házsongárd (Central) din Cluj.
RoMIL
Kovács J. A.: Gergely János erdélyi botanikus emlékezete. Kanitzia, 2012. 19. sz.
László Enikő: In memoriam dr. Gergely János, a Múzeum Őre, Erdély neves botanikusa. Acta Scientarium Transylvanica, 2010. 18/1.
Nagy-Tóth F.: A szülőföld és a botanika vonzásában – Torockószentgyörgy szülötte Gergely János. Erdélyi Gyopár, 1994. 3–4. sz. 28–29. p.
Foto: Magyar Tudomány, 2008/04 514. o.
3minut