Strămoșii săi pe linie maternă proveneau dintr-o familie orădeană burgheză respectabilă. Școlile elementare și studiile medii sunt absolvite în urbea natală, care își păstra atmosfera burgheză de dinainte de război cu o viață culturală maghiară exuberantă. La dorința tatălui se înscrie la facultatea de drept a universitățiii clujene, întreținându-se din meditații. În această perioadă va avea primul contact cu ideologia de stânga. Citindu-l pe Kant și Marx se va transfera la facultatea de filosofie unde obține diploma în 1941.
Primele scrieri sunt publicate de cotidianul Nagyváradi Napló, apoi de revista Korunk întemeiată de Dienes László, între timp e redactor la o revistă ai studenților comuniști. Din cauza originii evreiești în 1942 va fi înrolat în batalionul de muncă, iar în 1944 e deportat în lagărul de concentrare de la Buchenwald. Lagărul e eliberat în aprilie 1945, iar Gáll Ernő se întoarce la Cluj și din 1946 devine redactor-șef la cotidianul Igazság. Din 1948 este redactor șef al revistei literare Utunk, concomitent fiind și profesor la facultatea de filosofie a Universității Bolyai (din 1949). Între 1952–1956 deține funcția de rector adjunct. După unirea celor două universități (1959) activează ca profesor la facultatea de filosofie a Universității Babeş–Bolyai. În 1957 devine redactor șef al revistei Korunk, funcție menținută până în 1984, momentul pensionării forțate.
Scrierile îi sunt publicate de Igazság, Korunk, Utunk, Steaua, Tribuna, Igaz Szó, A Hét, Előre, Contemporanul, Era socialistă, România literară, Scînteia, este membru al comitetului redacțional la Steaua și Viitorul social, membru al Academiei de Studii Sociale și Politice, membru corespondent al Academiei RSR, în 1975 e distins cu premiul Uniunii Scriitorilor din România.
Ca profesor a contribuit la pregătirea multor generații care s-au dovedit ulterior de succes, ca om a venit în ajutorul intelectualilor burghezi, hăituiți de sistemul comunist, ca redactor a optat pentru o deschidere largă în locul închistării naționale.
Contemporanii nu-l considerau un redactor șef autoritar, foștii colegi sunt de părere că Gáll considera că munca de redacție este un efort colectiv și că reușita e asigurată de spiritul de echipă.
Orizontul său de interes în sens larg sunt sociologia și etica, iar în cadrul acestora a devenit cunoscut ca specialist în sociologia intelectualității, respectiv în problemele naționale și cele vizând naționalitățile. În această perioadă îi apar volumele: A romániai polgári szociológia [Sociologia burgheză din România]. Studii critice – 1958, A humanizmus viszontagságai [Peripețiile umanismului] – 1972, Nemzetiség, erkölcs, értelmiség [Naționalitate, morală, intelectualitate] – 1978.
Una din virtuțile activității sale de teoretician și a publicisticii este sensibilitatea identificării problemelor, recunoașterea relativ timpurie și abordarea incitantă a temelor și chestiunilor prielnice pentru lărgirea spațiului de manevră spiritual.
La mijlocul anilor șaptezeci a realizat faptul că socialismul nu a reușit să rezolve problema naționalităților, și a afirmat, spre stupefacția puterii: chestiunea minorităților naționale nu poate fi rezolvată în cadrul statelor naționale, este nevoie deci, de o soluționare la nivel european. Această convingere e exprimată în studiile apărute în volumele Az ezredforduló kihívása [Provocarea sfârșitului de mileniu] (1986), Kelet-európai írástudók és a nemzeti-nemzetiségi törekvések [Cărturari est-europeni și năzuințele naționale] (1987), A nacionalizmus színeváltozásai [Naționalismul — schimbări la față] (1994) și A felelősség új határai [Noile limite ale răspunderii] (1999).
Viziunea sa în această privință a fost influențată într-o manieră certă de stângismul său și derivând de aici nădejdea sa mereu renăscută în dezideratele socialismului, dar decepțiile au nuanțat poziția inițială. Și-a asumat confruntarea cu opera sa Számvetés [Socoteala] apărut în 1995 (subtitlu: Huszonhét év a Korunk szerkesztőségében [Douăzeci și șapte de ani în redacția Korunk]). După moartea sa i-a apărut jurnalul și o amplă culegere a corespondenței (în 2003, respectiv 2009).
A publicat frecvent în limba română în reviste de specialitate, i-au apărut trei volume: Intelectualitatea în viața socială (1965), Idealul prometeic (1970), Dimensiunile conviețuirii (în traducerea lui Francisc Pap, cu o prefață de Petru Pânzaru, 1978).
Securitatea l-a ținut tot timpul sub supraveghere, Gáll neștiind de acest lucru, dar se pare că bănuia faptul că e urmărit. A fost coautor al proclamației clujene Hívó szó, semnată de cincisprezece intelectuali maghiari în timpul revoluției din România, în data de 23. decembrie 1989, document care reprezintă una din bazele teoretice ale politicii și a revendicărilor comunității maghiare din Transilvania. Prin activitatea sa multilaterală de redactor, și cea politico-filosofico-sociologică poate fi considerat pe bună dreptate – mai ales după redescoperirea efortului său – ca fiind unul din gânditorii maghiari transilvăneni de talie europeană.
A romániai polgári szociológia. Kritikai tanulmányok [Sociologia burgheză din România. Studii critice]. Bukarest, 1958.
A humanizmus viszontagságai [Peripețiile umanismului]. Politikai Kiadó, Bukarest, 1972.
Nemzetiség, erkölcs, értelmiség [Naționalitate, morală, intelectualitate]. Budapest, 1978.
Az ezredforduló kihívása. [Provocarea sfârșitului de mileniu] Kriterion, Bukarest, 1986.
Kelet-európai írástudók és a nemzeti-nemzetiségi törekvések. [Cărturari est-europeni și năzuințele naționale] Kossuth, Budapest, 1987.
A nacionalizmus színeváltozásai. [Naționalism–schimbări la față Literátor], Nagyvárad, 1994.
Számvetés. Huszonhét év a Korunk szerkesztőségében [Socoteala. Douăzeci și șapte de ani în redacția Korunk]. Komp-Press Korunk Baráti Társaság, Kolozsvár, 1995.
A felelősség új határai [Noile limite ale răspunderii]. Napvilág, Budapest, 1999.
Cseke Péter: „Hálát kell adnom a kisebbségi sorsnak” Gáll Ernő kisebbségi létértelmezéseiről, két tételben. Forrás, 2005. szept.
Salat Levente: Gáll Ernő levelezésének szellemi horizontja. Korunk, 2009. aug.
Tibori Szabó Zoltán: Gáll Ernő a 20. századi nemzetiségi politika szorításában. Múltunk, 2017. 4. sz.
Nemzetiség – felelősség. Írások Gáll Ernő emlékére. Szerk. Földes György, Gálfalvi Zsolt. Napvilág, Budapest, 2005.
Levelek, 1949–2000. S. a. r. Gáll Éva, Dávid Gyula, vál. Horváth Andor, bev. Salat Levente. Napvilág–Komp-Press, Budapest–Kolozsvár, 2009.
Napló. 1-2. S. a. r. Gáll Éva, Dávid Gyula, bev. Gálfalvi Zsolt. Polis, Kolozsvár, 2003.
5minut