S-a născut în satul Tău, județul Alba, fiind al patrulea copil al familiei, tatăl său era intendant pe un domeniu din localitate, mama casnică. Își începe studiile la Colegiul Bethlen din Aiud, continuând la Alba Iulia, unde obține diploma de bacalaureat în 1931, ca absolvent al Liceului Mailáth. Aici îl va cunoaște pe unul dintre marile sale modele, profesorul de științele naturii Bodó Ferenc. „El mi-a însuflat atașamentul față de natură.” – mărturisea ulterior Csűrös. După studiile superioare urmate la Facultatea de Științe ale Naturii din cadrul Universității Ferdinand I., va obține diploma în condiții extrem de severe: din cei 70 de studenți se va număra printre cei doar șapte care au trecut examenul de licență. După efectuarea stagiului militar obligatoriu devine asistent la Academia Regală Maghiară de Economie din Cluj, respectiv la catedra de botanică a Institutului Agronomic. Își va susține lucrarea de doctorat la Dr. Soó Rezső pe tema Apahida környéke és növényzete [Împrejurimile și vegetația Apahidei].
În 1943 va fi trimis pe front, iar după război e capturat de armata americană. Se întoarce din prizonierat după doi ani și din 1946 devine lector la Universitatea Bolyai, iar din 1968 profesor universitar.
A fost un eminent specialist în mai multe domenii ale botanicii: s-a preocupat de floristică, taxonomie, fitogeografie și fitocenologie.
Studiile sale s-au concentrat în primul rând pe Câmpia Transilvaniei, pe Munții Apuseni și pe flora arcului Carpatic A Mócvidék legfontosabb mezőgazdasági kérdései [Cele mai importante probleme agricole ale Țării Moților]. 1953, Excursii în Munţii Retezatului. 1971, Az Erdélyi Mezőség élővilágáról [Despre biosfera din Câmpia Transilvaniei]. 1973, Az Erdélyi-medence növényvilágáról [Despre flora din Bazinul Transilvan]. Cluj, 1974.
A oferit descrierea botanică a altor regiuni neexplorate și a publicat monografii ample – lucrări alcătuite parțial cu coautori. A depășit tradiția clujeană descriptiv-taxonomică, a cercetat vegetația nu doar ca atare, în mod izolat, ci a surprins corelațiile existente în totalitatea factorilor de mediu. A eloborat și a dezvoltat sistemul de indicatori fitocenotici, prin care anumite specii și cenoze (plante-indicator) pot semnala anumite caracteristici ale solului. Ca profesor a devenit o somitate printre pedagogii de profil. A contribuit la modificarea viziunii asupra botanicii, reușind să aducă natura mai aproape de viitorii specialiști, asigurând astfel startul unor noi și noi generații de biologi. Studenții săi rememorau cu plăcere momentele petrecute împreună, remarcând faptul că profesorul își începea prelegerile mereu cu apelativul „Dragii mei ”. Cursurile nu se limitau doar la predarea clasică de la catedră, erau completate cu plimbări și excursii tematice. Își sprijinea studenții care se confruntau cu greutăți materiale, dar mai ales pe cei care erau discriminați din cauza originii lor sociale. A depus și o activitate susținută de popularizare a științei, dintre lucrările de acest gen cea mai importantă fiind broșura intitulată A Mócvidék legfontosabb mezőgazdasági kérdései [Cele mai importante probleme agricole ale Țării Moților], dar a publicat și articole preponderent în revista Erdélyi Gyopár.
Studiile de specialitate au apărut în limba maghiară și română, dar lucrările i-au fost publicate și de reviste rusești și germane. A descris pentru prima oară numeroase fitocenoze. A fost colaboraor extern al amplului proiect Flora R. P. R., membru al colectivului redacțional al revistei Natura și Studia Universitatis – seria de biologi. Devine membru extern al Academiei Maghiare de Studii și membru de onoare al Academiei din New York.
Potrivit unei carecterizări oferit de un contemporan: „În persoana profesorului Csűrös István avem de-a face cu norocoasa îngemănare a savantului creativ și al specialistului deschis așteptărilor sociale și sosite din partea comunității sale.”
Era un filatelist împătimit, hobby care se lega de activitatea sa de bază, profesorul colectând cu precădere mai ales timbre și plicuri ștampilate cu tematică geografică-biologică, cele mai interesante exemplare au fost prezentate la expoziții filatelice. Aceste acțiuni erau menite la rândul lor să atragă atenția marelui public asupra problemelor naturii și celor legate de ocrotirea mediului.
Autobiografia sa a apărut cu titlul Olvadó hópelyhek [Fulgi de nea topindu-se) în 1996.
RoMIL
Bartók Katalin: Csűrös István botanikus 1914–1998 élete és munkássága. Centenáriumi emlékezések. Kolozsvár, 2015.
Puskás Attila: Egy életmű szintézise. A Hét, 1974. 38. sz.
Szabó Attila – Vincze János: Természettudományos arcképcsarnok. Csűrös István. Művelődés, 1980. 8. sz.
V. Z.: Csűrös István köszöntése. Korunk, 1982. 262–271. p.
Foto: Nagy Tóth Ferenc, Fodorpataki László: Életút az Erdélyi botanika szolgálatában. Acta Scientarium Transylvanica, 2014 (22/1).
4minut