Provine dintr-o familie de aristocrați, dar nu și-a folosit titlul de baron. Anii copilăriei se leagă de satul Grăniceri, județul Timiș: orele petrecute în biblioteca castelului familiei și „firimiturile” hranei adunate în acest anturaj, precum și educația în spirit piarist i-au marcat traiectoria pe o viață – sunt aprecierile ulterioare ale lui Csávossy.
Din anul 1931 este elevul școlii primare din Grăniceri, între 1936–1944 învață la Liceul Piarist din Timișoara, iar în perioada 1945–1949 frecventează cursurile Universității de Agronomie din Cluj. În 1993 obține diploma de doctorat la Universitatea de Agronomie din Iași, Facultatea de Horticultură, titlul disertației fiind: Kísérletek az élesztőhártya alatt érlelt bortípusok legmegfelelőbb előállítására Erdélyi-Hegyalján [Experimente pentru producția vinurilor din zona Aiud, fermentate sub pojghiță de drojdie].
Cariera sa se caracterizează printr-o vastă activitate didactică: a predat la Școala Profesională de Viticultură din Diosig, județul Bihor, la Școala de Horticultură din Ciumburd, Alba, la Colegiul Bethlen Gábor din Aiud, la Facultatea de Horticultură a Universității de Agronomie din Cluj, a ținut cursuri la Universitatea de Horticultură și Industrie Alimentară de la Budapesta, profesor al Universității Corvinus – Budapesta, la Facultatea de Horticultură, extensia academică din Miercurea Nirajului (județul Mureș), respectiv la filiala din Târgu Mureș a Universitatății Sapientia. A pregătit generații întregi de enologi de succes.
Munca de cercetare și-a desfășurat-o în Centrul de Cercetare Horticolă și Viticolă de la Cluj, respectiv în cadrul Centrului de Cercetare Viti-vinicolă de la Blaj.
De numele său se leagă introducerea metodei de obținere a vițelor altoite prin parafinare fără bilon, respectiv obținerea prin încrucișare a 12 soiuri noi de vie, cele mai cunoscute fiind Nauszikaa (cu un buchet de floare de soc), Alkony[Amurg], care oferă un vin rosé de excelentă calitate, respectiv Herkules, care s-a dovedit a fi cel mai bun vin roșu din zona de centru a Transilvaniei (bogat în culoare și cu aromă de fructe). Rezultatele cercetărilor și experimentelor au apărut în reviste de specialitate sau în volume separate.
Lucrările sale mai importante: Szőlőtermesztés [Viticultură] – 1957, coautori: Horváth Ödön, Mezei Sándor, Szász József; A száraz és félszáraz újborok stabilizálása a korai palackozás érdekében [Stabilizarea vinurilor noi, seci și demidulci în vederea îmbutelierii timpurii] – 1958, Borászat [Vinificație]. 1963, coautori: László Gyula, Mezei Sándor; Szőlészeti és borászati kézikönyv [Manual de viticultură și vinificație] – 1974, coautori: Kovács Adorján, Mezei Sándor; Kertészeti növények védelme [Protecția plantelor horticole] –1975, coautor Székely József; Borászat [Enologie]. 2006; Erdélyi-Hegyalja, a borok hazája [Regiunea Aiud, țara vinurilor]. 2016. Lucrarea sa cea mai importantă este monografia Jó boroknak szép hazája, Erdély [Ardealul, țara mândră a vinurilor alese]. 2012, care cuprinde istoria vinificației și viticulturii transilvănene de la începuturi până aproape de zilele noastre. „O lucrare fără seamăn prin bogăția sa, o carte de neîntrecut – istoria peisajului, a poporului, istoria spiritualității, o documentare nemaiîntâlnită, o însumare de căpătâi, dar în același timp și o microistorie, pe baza unor surse arhivistice aprofundată până la originile denumirilor de dealuri ” – potrivit aprecierii lui Ambrus Lajos.
Vinurile sale au fost premiate cu medalii de aur la Budapesta (1960, 1972), Ljubljana (1966, 1968), Sofia (1966), totalul medaliilor primite la concursuri depășește cifra de 30. A înființat concursul anual de vinuri Podgorii Ardelene, a inițiat în anii ᾽90 mai multe concursuri în localități și zone din Ardeal și Partium cu tradiții în viti-vinicultură. A fost membru în comisiile de raionare a speciilor de struguri, a studiat în mai multe cicluri dinamica de fermentare a vinurilor din România, compoziția mecanică a strugurelui și cea chimică a vinului.
A fost ales membru al Academiei Maghiare de Vin, membru al Oficiului Național al Viei și Produselor Vitivinicole din România, al Uniunii Sriitorilor din România și din Ungaria, președintele Asociației Gospodarilor Maghiari din România, posesor al nenumăratelor premii și distincții. Academia Maghiară de Vin, forumul întemeiat de Csávossy și-a redenumit concursul anual Concursul de Vinuri Csávossy György al Bazinului Carpatic. În 2009 a fost decorat cu Ordinul de Merit al Republicii Ungare în grad de cavaler.
Pe lângă agricultură Csávossy era preocupat mai ales de litaratură.
Publică poezie începând din 1955, primul volum cu titlul Fütyörészve [Fluierând] apare în 1962. Urmează să-și diversifice paleta cu drame, comedii, texte pentru teatru radiofonic.
Operele beletristice mai importante: Vizes mese [Povestea apei] – poezii pentru copii, 1959, Biztató [Îndemn] – poezii pentru copii, 1966, Gondolatok a bortékában [Gânduri în vinotecă] – eseuri, 1994, Erdélyi requiem [Requiem ardelean] – poezii, 1995, Ilyenkor ősszel [Acum, toamna] – poezii, 2000, A bor dicsérete [Lauda vinului] – 2005, Hív a harang [Ne cheamă clopotul] – scrieri religioase, 2009, A fül [Urechea] – comedie, 1967, coautor Komzsik István, Édes méreg [Dulcea otravă] – comedie muzicală, 1970, Patkánysíp [Fluier de șobolan] – dramă, 1973, A bohóc és a halál [Clovnul și moartea] – teatru radiofonic, 1974, Év végi négykezes [La patru mâini la sfârșit de an] –comedie, 1981, Önarckép lilában [Autoportret în violet] – dramă, 1982, Frontátvonulás (dramă; în românește în traducerea lui Gelu Păteanu: Front atmosferic, 1985
4minut