Îşi începe cariera la vârsta de 16 ani în oraşul natal la clubul Braşovia, după care în perioada 1932–1937 evoluează ca atacant la Clubul Atletic Oradea, de unde va fi convocat la selecţionata României participantă la campionatul mondial din 1934. Debutează în naţională în acelaşi ani în meciul susţinut împotriva Cehoslovaciei (partidă pierdută cu scorul de 2–1). În intervalul 1937–1940 joacă în lotul clubului Venus Bucureşti, una din echipele fanion ale epocii. Presa din capitală îl menţionează pe fotbalistul alintat cu apelativul de Duduș, sub numele de Iuliu Bodola.
A jucat 48 de partide în echipa naţională a României, marcând 31 de goluri, fiind astfel golgheterul absolut al reprezentativei timp de cinci decenii.
Performanța sa a fost depăşită de Gheorghe Hagi şi Adrian Mutu, dar ambii având nevoie de mult mai multe meciuri jucate.
La campionatul mondial din 1938 din Franţa îl regăsim din nou în lotul României; a jucat în meciul cu reprezentativa Cubei, întâlnire terminată la egalitate.
După semnarea celui de al doilea tratat de la Viena se va stabili în Transilvania de Nord, unde îşi continuă cariera la clubul Nagyváradi AC [Clubul Atletic Oradea]. Echipa sa va deveni campioana Ungariei în sezonul 1943/44, după două locuri secunde obţinute în ediţiile anterioare.
E selecţionat şi în reprezentativa Ungariei, astfel putem afirma că a evoluat printre cei mai buni fotbalişti ai ambelor ţări. Între 1940–1948 a jucat de 13 ori în echipa Ungariei, pentru care a marcat 4 goluri.
După terminarea războiului va semna un contract cu clubul sportiv feroviar din Cluj pentru sezonul 1945/46. Se stabileşte în Ungaria în 1946, unde va juca la clubul MTK până în 1950. După retragere devine antrenor, mai întâi la echipele de tineret ale clubului MTK, apoi în provincie. Începând din toamna anului 1950 debutează ca antrenor de seniori la echipa MÁV din Szolnok. Urmează clubul Szombathelyi Haladás (1951–1953), Pécsi VSK (1953–1954); Komlói Bányász (1954–1957); din nou Pécsi VSK (1957–1958), respectiv echipele din Gyula (1958–1959), Diósgyőr (1960–1961), Salgótarján (1963) şi la un club de divizie inferioară, cel din Ormosbánya (1964–1971). Ca antrenor nu a parcurs o carieră semnificativă: a stat pe banca echipelor de primă divizie din Ungaria. Datorită înrăutăţirii stării sale de sănătate în 1971 se retrage din antrenoriat în 1971, fără a avea rezultate notabile. A antrenat în total la 115 de meciuri de campionat ca tehnician al echipelor Haladás, Komló, Diósgyőr și Salgótarján.
I s-a dedicat o placă memorială la Braşov, iar din 2008 stadionul de fotbal din Oradea îi poartă numele.
Octavian Metoni: Iuliu Bodola cel mai mare fotbalist din istoria CFR-lui. Prosport.ro. 2010. május 26.
Italy 1934: www.fifa.com/worldcup/archive/italy1934/statistics (*2018. márc. 8.)
Iuliu Bodola: www.romaniansoccer.ro/players/225/iuliu-bodola.htm (*2018. márc. 8.)
Emléktáblát avattak Bodola Gyula román és magyar válogatott szülői házán: www.maszol.ro
/index.php/sport/64968-emlektablat-avatnak-bodola-gyula-roman-es-magyar-valogatott-labdarugo-szul-hazan (*2018. márc. 8.)
3minut