Este unul dintre cele mai mari staruri de cinema ai anilor ’50-’60. Tatăl ei provenea dintr-o familie mixtă maghiară–română, mama ei era din Secuime, din Remetea. A absolvit clasa întâi în limba română, amintindu-şi de acest fapt ca de o situaţie în care nu se regăsea. În clasa a treia a primit deja o carte ca premiu pentru rezultatele obținute la limba română. După bacalaureat a studiat un an la academia de teatru din Cluj, până la mutarea acesteia la Târgu Mureș. Actrița talentată s-a angajat la Teatrul Maghiar din Cluj în 1945. În 1955 s-au stabilit în Ungaria cu primul ei soț. Şi-a vizitat frecvent rudele rămase în Ardeal, până când familia a emigrat în anii ’70. Până în anul 1957 a jucat la Teatrul Petőfi, iar până 1966 era membră a trupei Teatrului Național.
Imediat după stabilirea ei în Ungaria a primit rolul principal în filmul lui Ranódy László, Szakadék [Decalaj].
Filmul turnat în anul următor: Bakaruhában [În uniformă de soldat], regizat de Fehér Imre, i-a adus adevăratul succes; a evoluat în rolul principal feminin, alături de actorul Darvas Iván. În acest deceniu a fost distribuită în nu mai puțin de 26 de filme. A interpretat roluri principale în capodopere ale filmului maghiar, cum ar fi pelicula Ház a sziklák alatt [Casă de sub stânci] regizat de Makk Károly, din 1958, și în care a evoluat alături de Görbe János și Psota Irén. A apărut şi în filmul lui Ranódy László: Pacsirta [Ciocârlia] – 1963. În august 1964 cotidianul Esti Hírlap a realizat un sondaj la nivel naţional, din care reieşea că Bara Margit era actrița cea mai populară din aceea vreme.
Căsnicia cu Halász Géza s-a sfârșit tragic, soțul ei s-a sinucis.
În 1964 e implicată în cazul Onódy, când funcţionarul de partid care conducea cele mai populare localuri, a fost arestat fiind învinuit de deturnare de fonduri, spălare de bani şi excese sexuale. Ulterior, cu mult după cele întâmplate s-a dovedit că actriţa nu avea legătură cu acest caz. Probabil aceste zvonuri au fost răspândite cu ştiinţa ministrului de interne Biszku Béla, pentru a distrage atenţia opiniei publice de la elita partidului. Dintre colegi doar Szirtes Ádám şi-a exprimat solidaritatea cu ea, protestând chiar prin demisia din partid. Bârfele răutăcioase i-au frânt cariera, şi a fost nevoită să părăsească Teatrul Național. Încrederea în sine i-a fost subminată de situaţiile înjositoare în care a fost implicată, şi de lipsa sprijinului din partea colegilor. A interpretat roluri secundare – în filmul Hideg napok (Zile geroase), regizat de Kovács András (1966) și în pelicula lui Ranódy László: Aranysárkány (Zmeul de aur). Ultimul ei rol mai important a fost cel interpretat în filmul satiric al lui Herskó János, intitulat N. N. A halál angyala [N. N., îngerul morții] – 1970. Între anii 1970–1972 împreună cu al doilea ei soț, campionul olimpic de polo pe apă (și fata lor, Eszter) au trăit în Columbia. A mai apărut în filmul est-german Jacob, der Lügner [Iacob mincinosul] – 1974, și în serialul maghiar Megtörtént bűnügyek [Crime reale] –1978. La teatrul budapestan, József Attila a fost distribuită doar în roluri secundare, şi nu mai primea oferte din partea cineaștilor. S-a retras definitiv în 1978.
Devenise cunoscută la nivel naţional, datorită frumuseţii, a feminităţii atractive şi structurii sale tragice – calităţi care s-au afirmat mai ales în evoluţiile ei cinematografice.
În 1967 a primit premiul Balázs Béla, iar în 1992 i s-a înmânat Ordinul Național de Merit al Republicii Ungare. În anul 2002 a primit premiul Kossuth, în 2011 a fost distinsă cu premiul pentru întreaga carieră la festivalul Magyar Filmszemle. În 2012 a devenit cetățean de onoare al Budapestei.
3minut