Născut în sătucul de pe valea Mureșului, Antalffy își începe studiile la Târgu Mureș, continuând la Alba Iulia, ca în final să se înscrie la Facultatea de Filologie, Lingvistică și Istorie a Universității I. Ferenc József din Cluj, unde obține diploma de profesor. Cariera sa este atipică: în timp ce majoritatea contemporanilor săi evoluează în Transilvania, el se va îndrepta spre Orientul Mijlociu. Își aprofundează studiile la facultatea musulmană a moscheii Azhar din Cairo, urmează cursuri la Ierusalim și la Constantinopol.
S-a specializat în limbile orientale, vorbea araba, ebraica, persana, siriana și turca, traducând din limbile enumerate.
A transpus în limba maghiară Coranul, lucrare care s-a păstrat, din păcate doar în manuscris. (Exista o traducere maghiară a Coranului și înainte de varianta lui Antalffy, o versiune din secolul al XIX.-lea, denumită Coranul de la Kosice, dar după traducerea lui Antalffy vor apărea traduceri complete abia în anii 1980.)
Cealalaltă lucrare a sa importantă este adaptarea în limba maghiară a textului O mie și una de nopți. Arhicunoscuta comoară a lumii basmelor arăbești a fost tradusă prima oară de poetul Vörösmarty Mihály, dar el nu a lucrat pe textul original, ci a transpus basmele cu ajutorul unei limbi de tranziție. Antalffy este singurul care a abordat traducerea pe baza originalului, fragmentele transpunerii fiind publicate în presă (de exemplu în Zord Idő, Vasárnapi Újság). În 1923 a demarat împreună cu Osvát Kálmán, redactorul de la Zord Idő, o colecție de cărți intitulată Klasszikus olvasmányok [Lecturi clasice].
În afară de limbile orientale a tradus și din engleză, franceză, respectiv română.
Traducerile sale sunt deosebit de importante din punct de vedere istoric, deoarece a transpus în limba maghiară impresiile de călătorie semnate de Evlia Celebi, ale cărui însemnări despre periplurile sale efectuate în Ungaria (1664–1666) conțin nenumărate referiri transilvănene.
A tradus deasemenea și fragmente ale cronicilor arabe și turcești, ce se refereau la evenimente și personalități românești. Aceste traduceri au apărut în reviste de specialitate, cum ar fi Analele Academiei Române și Revista Istorică (în perioada 1932–1934).
E demn de menționat că Antalffy a colaborat la amplul proiect Világirodalmi lexikon [Lexicon de literatură universală], redactat de Dézsi Lajos (Budapesta, 1930), de numele său se leagă referirile la literatura arabă și persană. În afară de scrierile legate de lingvistică și orientalistică, istoria literaturii consemnează și lucrarea tânărului Antalffy – Petrőczi Kata Szidónia élete és munkái 1664–1708 [Viața și operele lui Petrőczi Kata Szidónia 1664–1708] – Budapesta, 1904 –, dar el era cunoscut marelui public mai ales datorită poeziilor și pieselor de teatru.
Piesa Karácsonyi legenda [Legenda de crăciun] a apărut la Târgu Mureș în 1915, în 1955 continuă cu un volum de poezii (A libapásztor [Gâscarul]). În 1957 publică volumul de povestiri pentru copii și tineri, intitulat Mese egy pár kicsi csizmáról [Poveste despre o pereche de cizmulițe].
Revenit din călătoriile sale de studiu efectuate în Orientul Mijlociu, a predat la Budapesta, apoi din 1910 la Târgu Mureș. „În prelegerile sale din 1918–19 prezenta operele lui Marx; fiind membrul, apoi președintele Consiliului Național Maghiar, a fost exponentul unui democratism consecvent” – nota despre el Balogh Edgár.
Era membru al Societății Kemény Zsigmond. În toamna anului 1944 devine subprefect al județului Mureș, iar în 30 septembrie înființează – împreună cu Horváth Dénes – Uniunea Democrată Maghiară. Nu era un politician pursânge, nu-și aroga lauri în acest sens, ajungând în fruntea Consiliului Național printr-o situație conjuncturală. Odată cu intrarea trupelor românești în Târgu Mureș, la data de 25 noiembrie 1918, de fapt cariera sa se sfârșește, în timpul tratativelor a ales acceptarea tacită a situației nou create.
În anii ᾽40–᾽50 trăia retras din viața publică și politică, a publicat câteva recenzii și traduceri în revista Igaz Szó; ca o recunoaștere a activității sale de traducător, volumul Ezeregyéjszaka meséi [O mie și una de nopți] a apărut în 1956 la Budapesta.
RoMIL
Farczády Elek: Antalffy Endre (1877–1958). Igaz Szó, 1958. febr. 288-289. p.
Fodor János: Impériumváltás Marosvásárhelyen 1918–1922. (multunk.hu/wp-content/
uploads/2017/01/fodorj)
4minut